ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1079/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 aprilie 2015 și modificată la data de 5 iunie 2015, pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Moinești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, a solicitat anularea Deciziei nr. 60/29.04.2015, privind soluționarea contestației formulate de către UAT Municipiul Moinești, înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2015 și anularea Notei de neconformitate nr. x/21.10.2013, prin care s-a dispus aplicarea corecției financiare de 5% la contractul de furnizare nr. x/31.07.2013, în valoare de 6.608 RON.

Prin sentința civilă nr. 133 din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea, anulând Decizia nr. 60 din 29.04.2015 și Nota de neconformitate nr. x/21.10.2013.

Împotriva sentinței civile nr. 133/29.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului se arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 9 din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011, art. 2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. b), art. 201 din O.U.G. nr. 34/2006, punctului 2 subpunctul 2.4 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Recurentul-pârât susține că reclamanta a încălcat principiul tratamentului egal în procesul de evaluare a ofertelor, declarând neconformă oferta depusă de societatea A. S.R.L. căreia, la o dată ulterioară depunerii ofertelor, în urma solicitării de clarificări, nu i s-a acceptat depunerea certificatului eliberat de ANAF, prin care ofertantul făcea dovada că și-a îndeplinit obligațiile fiscale de plată la bugetul statului. Această abatere este descrisă de punctul 2 subpunctul 2.4 din anexa O.U.G. nr. 66/2011.

Recurentul-pârât consideră că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 9 alin. (2) din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 care stabilesc cerințele ce trebuie îndeplinite în privința obligațiilor de plată a datoriilor către bugetul general consolidat, care impune ca raportarea să se facă la o dată corelată cu termenul legal al scadenței de plată, iar nu cu termenul de valabilitate al documentului la data depunerii sau deschiderii ofertelor.

În cauză, ofertantul a depus un certificat de atestare fiscală care dovedea îndeplinirea obligațiilor față de bugetul general consolidat la data de 31.03.2013 și, ulterior, ca urmare a clarificărilor solicitate de intimata-reclamantă, a depus un certificat de atestare fiscală care dovedea îndeplinirea obligațiilor față de bugetul general consolidat la data de 30.04.2013.

Deși, urmare a depunerii actului solicitat, s-a dovedit că ofertantul îndeplinea condițiile prevăzute în Fișa de date a achiziției, comisia de evaluare a ofertelor a reținut că oferta este inacceptabilă, în condițiile prevăzute la art. 36 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 201 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care permite autorității contractante să solicite clarificări, și, după caz, completări ale documentelor prezentate, reținând că aceste completări sunt limitate la documentele prezentate pentru demonstrarea îndeplinirii cerințelor de calificare și selecție sau pentru demonstrarea conformității ofertei cu cerințele solicitate. Așadar, instanța de fond a considerat că aceste completări au în vedere doar documente preexistente, raportându-se la dispozițiile art. 11 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 925/2006.

Or, chiar în situația ipotetică în care lipsea atât certificatul de atestare fiscală valabil până la 31.03.2013, cât și declarația pe propria răspundere, ofertantul avea posibilitatea să-și completeze oferta cu actul care făcea dovada îndeplinirii obligațiilor fiscale la bugetul general consolidat.

Recurentul-pârât înțelege să critice hotărârea de fond și pentru greșita aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, raportat la contractul de finanțare nr. 3030/10.05.2010.

În speță, neregula sancționată a constat în acțiunea beneficiarului de a se abate de la dispozițiile legale în materia achizițiilor publice și de la dispozițiile contractului de finanțare, acțiune ce a condus la atribuirea contractului fără organizarea unei licitații adecvate. Astfel, s-au adus prejudicii atât bugetului Uniunii Europene, cât și bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Recurentul-pârât concluzionează că, în acord cu dispozițiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 al Consiliului Uniunii Europene, art. 1 din Regulamentul nr. 2988/95, existența abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potențialitatea/existența prejudicierii bugetului U.E.

În ceea ce privește sarcina probei cu privire la producerea unui prejudiciu, recurentul invocă jurisprudența secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv decizia civilă nr. 3764/27.09.2012, pe care o redă în extras, precum și decizia nr. 2133/22.05.2015, dar și soluția de principiu adoptată de această secție la data de 24.11.2014.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 decembrie 2015, intimatul-reclamant Municipiul Moinești a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin aceeași încheiere s-a dispus modificarea citativului, în sensul menționării, în calitate de recurent-pârât, a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, în locul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca urmare a modificărilor legislative operate prin dispozițiile O.U.G. nr. 1/2017.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 06 decembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-pârât invocă motivul de nelegalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că instanța de fond a aplicat greșit prevederile coroborate ale art. 2 și art. 201 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 11 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 925/2006 și art. 9 din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011, în contextul constatării inexistenței neregulii reținute prin Nota de neconformitate.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului, intimatul-reclamant UAT Municipiul Moinești desfășurând procedura de licitație publică soldată cu atribuirea contractului de furnizare nr. x/31.07.2013, cu respectarea principiului tratamentului egal al ofertanților.

Potrivit Fișei de date a achiziției, urmau a fi prezentate certificate din care să reiasă că ofertanții nu au datorii neachitate, scadente la nivelul lunii anterioare celei în care a fost prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor.

Ipoteza din procedura de achiziție publică derulată în speță fost aceea a prezentării de către ofertantul A. S.R.L. (a cărui ofertă a fost declarată inacceptabilă) a unui certificat eliberat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în scopul atestării îndeplinirii cerinței de calificare prevăzută în Fișa de date a achiziției, referitoare la situația personală a ofertantului, care nu a corespuns cerinței, în sensul că s-a referit la îndeplinirea obligațiilor fiscale exigibile/scadente în luna martie 2013, iar nu în luna aprilie 2013 (aceasta din urmă fiind luna anterioară celei în care a avut loc depunerea ofertelor). La solicitarea de clarificări adresată de reclamant ofertantului, acesta a depus un nou certificat conform cerinței din Fișa de date a achiziției, eliberat, însă, ulterior datei de deschidere a ofertelor.

Or, prevederile art. 11 alin. (5) din H.G. nr. 925/2006 și cele ale art. 9 alin. (3) din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 sunt incidente în situația în care demonstrarea cerinței de calificare este făcută de ofertant, inițial, printr-o declarație pe propria răspundere, ipoteză care nu corespunde situației de fapt a cauzei.

Potrivit art. 201 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, pe parcursul aplicării procedurii de atribuire autoritatea contractantă are dreptul de a solicita clarificări/completări ale documentelor prezentate de ofertanți pentru demonstrarea îndeplinirii cerințelor stabilite prin criteriile de calificare însă, potrivit alin. (2), nu are dreptul ca prin aceste clarificări/completări solicitate să determine apariția unui avantaj evident în favoarea unui ofertant.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat, cu o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, că reclamantul Municipiul Moinești, în calitatea sa de autoritate contractantă, a adoptat justificat soluția de declarare ca inacceptabilă a ofertei, având în vedere prezentarea, inițial, a unui certificat fiscal care nu dovedea îndeplinirea cerinței de calificare, așa cum a fost enunțată în fișa de date a achiziției, iar ulterior, a unui certificat eliberat ulterior datei de deschidere a ofertelor, prezentare permisă conform art. 9 alin. (3) din Ordinul nr. 509/2011 și art. 11 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 925/2006, numai în situația în care ofertantul ar fi depus declarație pe propria răspundere privind îndeplinirea criteriilor de calificare.

Neexistând neregula, în sensul unei încălcări a prevederilor legislației în materie de achiziții publice, se impune respingerea recursului, ca nefondat, fără a mai fi cercetată chestiunea certitudinii sau potențialității prejudiciului.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 133 din 29 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 133 din 29 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2018.