ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 139/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 139/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 139/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei;
Obiectul acțiunii deduse judecății;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 noiembrie 2013, sub nr. x/32/2013*, urmare a pronunțării regulatorului de competență prin Decizia nr. 6847 din 22 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,
reclamanta A. Moinești a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. - C., anularea Notei din 30 octombrie 2012, privind aplicarea reducerilor procentuale pentru Contractul de finanțare SMIS, beneficiar A. Moinești, precum și a Notei din 16 ianuarie 2013, de propunere spre menținere a măsurilor de reducere procentuală, cu plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea primei instanțe;
Prin sentința civilă nr. 7 din 14 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bacău,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
a respins acțiunea formulată de reclamanta A. Moinești, în contradictoriu cu pârâtul B. - C., ca nefondată.
Calea de atac exercitată în cauză;
Împotriva sentinței civile nr. 7 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Moinești a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora a solicitat casarea hotărârii recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii, în esență, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a ținut cont de situația de fapt prezentată, precum și de probele administrate în cauză.
Obiectul contractului de servicii din 21 octombrie 2011, încheiat între Municipiul Moinești
și Asocierea formată din SC D. SRL și SC E. SRL, îl constituie prestarea de „Servicii pentru organizarea de evenimente în cadrul proiectului Promovarea potențialului turistic in municipiul Moinești”, serviciile pentru organizarea de evenimente având strânsă legătură cu promovarea de evenimente.
În caietul de sarcini se menționează că obiectivul general al proiectului constă în valorificarea și promovarea elementelor distinctive ale potențialului turistic și a evenimentelor din municipiul Moinești, iar prin obiectivul general și prin obiectivele specifice preconizate, contractul va contribui la valorificarea avantajelor competitive oferite de potențialul turistic și patrimoniul cultural al municipiului Moinești, la identificarea și consolidarea identității proprii într-un sector cu valoare adăugată mare și conținut calitativ și cognitiv ridicat.
Sub aspect procedural, sancționarea pentru încălcarea art. 15 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, este nelegală, pentru următoarele motive: factorul de evaluare a propunerii tehnice conține elemente specifice promovării de evenimente cât și elemente specifice organizării de evenimente; între organizarea și promovarea de evenimente există o legătură directă, organizarea unui eveniment implicând și promovarea acestuia; legalitatea demersului beneficiarului trebuie interpretat prin prisma cadrului legal aplicabil în domeniul achizițiilor publice și nu în corelare cu specificul impus de modul în care a fost conceput bugetul proiectului.
A. Moinești a inițiat procedura de achiziție publică - Cererea de ofertă pentru atribuirea contractului de servicii pentru organizarea de evenimente în cadrul Proiectului „Promovarea potențialului turistic al municipiului Moinești”, cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și ale H.G. nr. 925/2006, și de la data semnării contractului, B. - C., nu a formulat observații, restricții sau comentarii privind nereguli sau suspiciuni în legătură cu contractul din 21 octombrie 2011, cu excepția corespondenței purtate prin Notele justificative din 13 septembrie 2011, existente la dosarul cauzei.
Instanța de fond s-a limitat să examineze propunerea tehnică prevăzută în Fișa de date a achiziției la pct. VI-4, iar în motivarea hotărârii, nu a ținut cont de argumentele prezentate în apărare de A. Moinești.
Apărările formulate de intimatul-pârât
B. - C.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât
B. - C., în principal, a invocat excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., republicat, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.
Procedura de soluționare a recursului;
5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru;
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Prin încheierea din data de 8 octombrie 2014, completul de filtru a respins excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât, a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
II. Soluția instanței de recurs;
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Argumente de fapt și de drept relevante;
Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința atacată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.
Recurenta-reclamantă
A. Moinești, reprezentată prin Primar, a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Nota din 30 octombrie 2012, privind aplicarea reducerilor procentuale pentru Contractul de finanțare SMIS, beneficiar A. Moinești, prin care s-a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului de servicii din 21 ianuarie 2011, precum și Nota din 16 ianuarie 2013, de propunere spre menținere a măsurilor de reducere procentuală, aplicate prin nota anterior menționată.
În fapt, se reține că între F., în calitate de G., în numele și pentru H. și A. Moinești, reprezentată prin Primar, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare din 16 iunie 2011, cod SMIS, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către H., pentru implementarea Proiectului intitulat „Promovarea potențialului turistic al Municipiului Moinești”.
În procesul de verificare de către autoritatea publică a cererii de rambursare din 26 aprilie 2012, depusă de reclamantă, au fost identificate abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice, aferente contractului de servicii din 21 ianuarie 2011, încheiat între Municipiul Moinești, în calitate de achizitor, și Asocierea formată din SC D. SRL și SC E. SRL, în calitate de prestator, fiind aplicată o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului, în sumă totală de 950,11 lei, în baza art. 6 alin. (3) și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011.
În concret, deși în conținutul Notei din 30 octombrie 2012, a fost indicat drept temei legal al aplicării reducerii procentuale, art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, prin Nota din 16 ianuarie 2013, autoritatea publică pârâtă a specificat că indicarea acestui text de lege constituie o eroare de dactilografiere, întrucât motivul aplicării măsurii de reducere procentuală în valoare de 5%, îl reprezintă încălcarea de către reclamantă a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, datorită faptului că factorul de evaluare a propunerii tehnice conține numai elemente specifice promovării de evenimente și niciun element specific organizării de evenimente. În conținutul aceleiași note se menționează că în bugetul proiectului nici nu au fost prevăzute sume pentru acțiunea de promovare a evenimentelor la momentul demarării procedurii de achiziție a serviciilor pentru organizarea de evenimente.
Susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, prin schimbarea noțiunii și a înțelesului lămurit și vădit al acestuia, în ceea ce privește legătura directă dintre organizarea unui eveniment și promovarea acestuia, sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925/2006: „Atunci când stabilește factorii de evaluare a ofertelor, autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza factori care: a) nu au o legătură directă cu natura și obiectul contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit”.
În cauză, factorul de evaluare a propunerii tehnice a fost punctat cu 30 de puncte, rezultate din însumarea punctajului aferent numărului de apariții al fiecărui eveniment în presa locală, în presa regională, pe radio local și radio regional, iar obiectul contractului din 21 ianuarie 2011 îl reprezintă prestarea de servicii pentru organizarea de evenimente în cadrul Proiectului „Promovarea potențialului turistic al Municipiului Moinești” (constând în servicii de organizare a 2 ediții ale Festivalului anual de cultură și artă, precum și a II-a ediții ale Festivalului folcloric „Datini și meșteșuguri strămoșești”), motiv pentru care, în mod întemeiat intimatul-pârât a concluzionat că factorul de evaluare nu are legătură concretă cu specificul contractului de servicii, al cărui obiect îl reprezintă organizarea de evenimente.
În raport de obiectul contractului de servicii, încheiat între reclamantă și asocierea prestatoare, este evidentă delimitarea care se face între organizarea de evenimente și promovarea acestora, scopul organizării evenimentelor constituindu-l tocmai promovarea, prin intermediul acestora, a turismului în municipiul Moinești.
Criticile recurentei-reclamante potrivit cărora serviciile prestate în temeiul contractului din
21 ianuarie 2011, au strânsă legătură cu promovarea de evenimente iar factorul de evaluare a propunerii tehnice conține atât elemente specifice promovării de evenimente, cât și elemente specifice organizării de evenimente, nu pot fi reținute drept argumente în susținerea nelegalității actelor contestate.
Pornind de la obiectivul general al proiectului, respectiv, valorificarea și promovarea elementelor distinctive ale potențialului turistic ale municipiului Moinești, în mod judicios prima instanță a apreciat că promovarea de evenimente constituie dezideratul urmărit, precedat de organizarea în concret a evenimentelor.
În acest context, fără a nega legătura de cauzalitate existentă între promovarea evenimentelor și organizarea acestora, se reține că promovarea rezultă din însăși evenimentele care se vor organiza, organizarea evenimentelor constituind însă obligația de rezultat, în funcție de realizarea acestui obiect al contractului de achiziție publică, efectuându-se plata serviciilor prestate.
Cum, în speță, factorul de evaluare a propunerii tehnice stabilit de recurenta-reclamantă, conține numai elemente specifice promovării de evenimente, referitoare la activități publicitare ale evenimentelor și nu există o legătură directă între acest factor de evaluare și obiectul contractului de servicii, în mod corect judecătorul fondului a constatat legalitatea și temeinicia reducerii procentuale aplicate prin actele contestate.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;
Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A. Moinești, reprezentată prin primar, ca nefondat.
PENRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. Moinești împotriva sentinței civile nr. 7 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2017.