ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2532/2020

Ședința publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din Romania prin Consiliul UNBR și pârâtul Consiliul Baroului București, următoarele:

a) anularea actului administrativ, respectiv a Hotărârii nr. 400/14.01.2017, emisă de Consiliul Baroului București;

b) anularea actului administrativ, respectiv a Hotărârii nr. 235 emisa de Consiliul UNBR la data 23.03.2017 prin care i-a fost respinsa contestația formulata împotriva Hotărârii nr. 400/14.01.2017,

c) recunosterea dreptului pretins, respectiv a dreptului de a continua exercitarea profesiei de avocat conf. disp. art. 58 alin. (3) și ale art. 61 din Statutul Profesiei de Avocat și obligarea pârâtului Baroul București să îi admită cererea privind continuarea exercitării profesiei de avocat;

d) constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 2020/28.10.2014 privind încetarea dreptului de exercitarea a profesiei de avocat după constrângerea morală de a depune cerere de renunțare expresă la exercitarea profesiei de avocat;

e) constatarea dreptului de a reveni asupra cererii privind renunțarea expresă la exercitarea profesiei de avocat întrucât a fost constrâns moral să depună cerere de renunțare;

f) obligarea paratului Baroul București ca față de constatarea dreptului de revenire asupra cererii de renunțare, sa ia act de faptul înțelege să revină asupra acesteia, înțelegând să nu mai solicite renunțarea;

h) obligarea pârâtului Baroul București sa revină asupra radierii din Tabloul Avocaților și să dispună reînscrierea în acest Tablou.

i) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, precum și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a textelor art. 35, 36 și 135 din Legea nr. 72/2016 de către Curtea Constituțională a României.

Prin sentința civilă nr. 3114 pronunțată în data de 11 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București - Consiliul Baroului București, a obligat reclamantul la plata către Baroul București a sumei de 800 RON, cheltuieli de judecată, a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (6) și (7), art. 36 alin. (4) și art. 130 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 72/2016, precum și înaintarea cererii de sesizare, a susținerilor părților și opinia instanței de judecată în vederea soluționării acestei excepții și a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 48-51 din Statutul CAA aprobat prin Hotărârea UNBR nr. 8/2012.

Împotriva sentinței civile nr. 3114 pronunțată în data de 11 septembrie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin motivele de recurs a susținut că deși O.U.G. nr. 221/2000 nu prevedea interdicția continuării profesiei de avocat după pensionarea pentru limită de vârstă în temeiul dispozițiilor art. 58 alin. (3) și ale art. 61 din Statutul Profesiei de Avocat, atât Casa de Asigurări a avocaților, cât și Baroul București, au motivat că, față de faptul că este pensionat înaintea datei de 28.05.2001 nu poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă dacă nu renunță expres la exercitarea profesiei de avocat.

Intimatul-pârât Baroul București a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurentul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare și cerere de renunțare la judecată, în temeiul art. 406 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Baroul București a solicitat a se lua act de cererea de renunțare la judecată formulată de recurentul-reclamant și acordarea cheltuielilor de judecată.

La data de 19 mai 2020, Curtea Constituțională a comunicat copia Deciziei nr. 94/25.02.2020, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (6) și (7) din Legea nr. 72/2016.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 20 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

La data de 16 iunie 2020, Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare, în principal cu privire la excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs și, în subsidiar, asupra fondului recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs fiind insuficient timbrată.

Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Totodată, dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că, prin cererea de recurs, reclamantul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., cuantumul taxei judiciare de timbru aferente acestora fiind de 200 RON, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate.

Or, recurentul-reclamant A. a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON și, deși i-a fost adusă la cunoștință obligația completării taxei judiciare de timbru cu 175 RON (având în vedere cele două motive de casare invocate prin cererea de recurs), la data de 23 noiembrie 2017, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a citației pentru termenul de față, aflat la dosar, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată, cererea de recurs fiind astfel insuficient timbrată.

Totodată, se constată că, recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispozițiile art. 39 din același act normativ.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca insuficient timbrat.

În ceea ce privește cererea de solicitare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-pârât Baroul București, Înalta Curte constatând culpa procesuală a recurentului reclamant, în temeiul art. 453 C. proc. civ. îl va obliga pe acesta, către intimatul-pârât, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON, reprezentând onorariu apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3114 din 11 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât Baroul București a sumei de 400 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2020.