ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2475/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, solicitând instanței să dispună anularea Ordinului nr. 145/09.02.2017 privind numirea doamnei B. în funcția de manager interimar al Spitalului de Psihiatrie pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, județul Buzău și a adresei nr. 20879/FB 3234/02.05.2017.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3640 din 11 octombrie 2017, pronunțată în dosar nr. x/2017, a respins cererea formulată de reclamantul A.. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul A., solicitând, admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii judecătorești atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. .8 al art. 488 C. proc. civ., recurentul- reclamant a relevat succintă prezentare a situației de fapt din speța dedusă judecății și, în dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, în esență, următoarele: Instanța de fond a plecat de la o premisă greșită atunci când a reținut faptul că Ordinul nr. 145/09.02.2017 nu a produs nici o vătămare dreptului pretins de reclamant în ceea ce privește prelungirea contractului de management. Aceasta, întrucât, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din Ordinul nr. 112 din 22 ianuarie 2007 privind criteriile de performanță în baza cărora contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen, contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen, în urma evaluării anuale activității managerului spitalului public, pe baza criteriilor de performanță, prevăzute în anexele nr. 1 și 2 care fac parte din actul normativ invocat. În aceste condiții, consideră recurentul-reclamant, câtă vreme, în urma evaluării din anul 2016, a obținut calificativul "Foarte bine", semnifică fără putință de tăgadă faptul că îndeplinea condițiile pentru aprobarea prelungirii contractului de management. Aceasta se impunea, cu atât mai mult cu cât, o astfel de propunere a fost aprobată de către Consiliul de administrație al spitalului Săpoca în ședința din data de 20.01.2017, anterior datei încetării de drept a acestuia. În acest context, al numirii unui manager interimar fără a se ține cont de solicitările sale de prelungire a contractului de management și nici de aprobarea propunerii privind numirea lui în vederea prelungirii acestui contract, recurentul consideră că este evidentă vătămarea pe care a suferit-o câtă vreme a fost înlăturat în mod nelegal din funcția de manager prin restricționarea accesului la ocuparea postului până la organizarea concursului pentru funcția de manager. În acest sens, recurentul- reclamant mai consideră că ordinul atacat este lovit de nulitate, deoarece, nu cuprinde nici o motivare, fiind indicat temeiul la modul general, respectiv dispozițiile Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare, ordinul fiind pur si simplu nejustificat, din perspectiva condițiilor privitoare la conținut, cât și a celor privitoare la formă. În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Recurentul-reclamant susține că situația sa trebuia să se stabilească după organizarea concursului pentru ocuparea postului de manager, concurs la care să i se permită participarea, având în vedere ca îndeplinea condițiile prevăzute de lege, însă a fost revocat fără ca ordinul să fie motivat, fiindu-i impusă măsura de-a proceda la predarea pe bază de protocol a patrimoniului, a situației economico-financiare a spitalului și a tuturor activităților aflate în derulare noului manager, și nu așa cum prevăd dispozițiile legale în materie unui manager care a ocupat postul prin intermediul unui concurs. Din acest punct de vedere, arată recurentul, afirmația instanței de fond în sensul în care nu ar fi contestat refuzul intimatului de prelungire a contractului de management este nefondată, tocmai pentru că a atacat acest refuz, solicitând anularea Ordinului nr. 145/09.02.2017, motivarea acțiunii vizând tocmai acest aspect, al nelegalei numiri a unui manager interimar în loc de a se prelungi contractul său de management. Posibilitatea prelungirii contractului trebuia raportată de către instanța de fond la dispozițiile legale cuprinse în art. 176 alin. (4) Legea nr. 95/2006, ipoteza acoperită fiind aceea a prelungirii contractului de management în baza unui ordin al Ministrului Sănătății Publice pentru perioada stabilită în textul legal. În opinia recurentului, faptul că la momentul numirii managerului interimar valabilitatea contractului de management încheiat de recurent expirase ori că legiuitorul nu instituie o obligație în sarcina intimatului cu privire la prelungirea contractului de management nu înseamnă că actul administrativ atacat nu trebuia motivat. În consecință, numirea unui manager interimar, fără consultarea Consiliului de Administrație al spitalului (ba chiar cu ignorarea unei propuneri aprobate în Consiliu) și fără desfășurarea unui concurs pentru ocuparea postului este un abuz și un act administrativ ilegal și iresponsabil, câtă vreme activitatea sa a fost apreciată și a avut rezultate. În fine, în ceea ce privește condițiile instituite de lege pentru numirea în funcția de manager interimar, reglementate de dispozițiile art. 176 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, recurentul- reclamant solicită a se avea în vedere faptul că din adeverința depusă de către intimat o dată cu notele de concluzii în fata instanței de fond, rezultă faptul că dna. B. a participat la cursuri, cu alte cuvinte, la momentul numirii acesteia în funcția de manager interimar nu absolvise cursurile de perfecționare, ci era în curs de a obține diploma de absolvire.

Apărarea formulată în cauză Intimatul-pârât MINISTERUL SĂNĂTĂȚII a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 28.02.2018, prin care a invocat nulitatea recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului și pe cale de consecință, menținerea celor dispuse prin sentința civilă recurată, ca fiind legale și temeinice.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 29 mai 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurentul procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect și detaliat în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci își va limita analiza la criticile care se circumscriu unor reale motive de recurs. Astfel, în condițiile în care legalitatea unui act administrativ se cenzurează în raport de prevederile legale în vigoare la data emiterii sau adoptării lui, în mod corect instanța de fond a apreciat asupra incidenței în cauză a Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, indicată ca temei de drept pentru emiterea Ordinului nr. 145 din 09 februarie 2017, contestat în prezenta cauză. Câtă vreme recurentul- reclamant A., la data emiterii ordinului contestat nu mai îndeplinea condițiile prevăzute în art. 176 din Legea nr. 95/2006, în mod corect instanța de fond a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 176 alin. (4) din același act normativ, în temeiul căruia contractul de management încetase de drept. Și în ceea ce privește aplicarea cadrului normativ la situația de fapt, sentința fondului corespunde exigențelor legale. Potrivit art. 184 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 (forma în vigoare în perioada de referință) "Contractul de management și, respectiv, contractul de administrare încetează în următoarele situații: a) la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.". De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) din contractul de management nr. 70 din 07 februarie 2014 "Prezentul contract de management este valabil până la data de 09.02.2017". Așadar, față de aceste texte normative, recurentului-reclamant i-a încetat de drept contractul de management, încât, nu se poate aprecia că sentința de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 176 din Legea nr. 95/2006. În esență recurentul invocă încălcări ale dispozițiilor legale citate, respectiv: nemotivarea ordinului de numire a managerului interimar, emiterea acestuia, deși recurentul-reclamant obținuse calificativul "foarte bine" și, în fine, că numirea managerului interimar s-a făcut fără consultarea Consiliului de Administrație al Spitalului. Întreaga doctrină și jurisprudență la care face trimitere recurentul-reclamant în privința obligativității motivării actului administrativ, mai ales a aceluia, prin care se aplică sancțiuni ori se limitează drepturi ale persoanelor, pornește de la premisa că un act administrativ nemotivat îl pune pe cetățean într-o stare de inegalitate cu administrația, prin aceea că necunoscându-i resorturile nu știe cum să le combată. În cauză însă, resorturile decizionale rezultă cu claritate din cuprinsul ordinului contestat, dovadă fiind formularea plângerii prealabile, din cuprinsul căreia rezultă că recurentul cunoștea motivele care au condus la emiterea ordinului de numire a managerului interimar. Întrucât actul administrativ contestat conține elemente de fapt care permit, pe de o parte recurentului-reclamant să cunoască și să evalueze temeiurile actului, iar pe de altă parte, fac posibilă exercitarea controlului de legalitate, instanța de control judiciar constată că actul administrativ supuse controlului întrunește cerința de legalitate constând în motivarea acestuia. Nici susținerile referitoare la competența Consiliului de Administrație să organizeze concursul pentru ocuparea postului de manager, cu atât mai mult cu cât același Consiliu aprobase prelungirea contractului de management al recurentului-reclamant, nu pot fi primite. Aceasta întrucât, procedura invocată de către recurentul-reclamant în cuprinsul motivelor de recurs este aplicabilă, potrivit Legii nr. 95/2006, spitalelor publice din rețeaua autorităților publice locale. Potrivit dispozițiilor legale sus arătate, pentru spitalele publice din rețeaua autorităților publice locale, contractul de management încetează a) la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat;". Or, în speță, Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca este o instituție publică, aflată în subordinea intimatului-pârât Ministerul Sănătății, încetarea contractului de management fiind dispusă, în mod corect, în baza art. 184 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006. Împrejurarea susținută de recurentul-reclamant, în sensul că, obținuse calificativul "foarte bine"; propunerea prelungirii contractului de management fusese aprobată de către Consiliul de Administrație al Spitalului, toate acestea, reprezentând, în opinia sa, condiții îndeplinite pentru prelungirea contractului de management și deopotrivă, critici aduse Ordinului de numire a noului manager interimar, nu poate fi primită. Pe de o parte, calificativul este o condiție esențială de numire în funcție, astfel cum prevăd dispozițiile art. 176 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, dar, pe de altă parte, în temeiul acelorași dispoziții, "La încetarea mandatului, contractul de management poate fi prelungit pe o perioadă de 3 luni, de maximum două ori, perioadă în care se organizează concursul de ocupare a postului,...", textul instituind, așadar, o vocație, iară nu o obligație de prelungire a contractului de management. Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond este legală. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul, ca nefondat.