ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2460/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal la data de 18 iulie 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Agenția Națională de Integritate (ANI), solicitând instanței de judecată ca pe baza probelor ce vor fi administrate să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/07.07.2017 întocmit de instituția pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Prin sentința numărul 41 din data de 12 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, invocată de către pârâtul Agenția Națională de Integritate prin întâmpinare. S-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cauză ce privește pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională de Integritate (ANI).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal .

Prin sentința civilă nr. 242/2018 din 20 aprilie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 242/2018 din 20 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac și admiterea acțiunii.

În esență, recurentul-reclamant a susținut că:

- faptele care se rețin în sarcina recurentului nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege;

- raportul Agenției Naționale de Integritate constată în anul 2016, că recurentul a fost într-o stare de incompatibilitate începând cu anul 2006. Cu alte cuvinte ANI constată faptul că timp de 10 ani, s-a aflat în stare de incompatibilitate;

- susține că a depus toate declarațiile de avere și de interese pe toată perioada 2006-2016, în care a declarat toate funcțiile deținute și toate veniturile, fiind verificat în tot acest timp de Agenția Națională de Integritate și de către toate celelalte instituții ale statului;

- arată faptul că până în anul 2016 nimeni nu i-a adus la cunoștință cum că ar fi incompatibil, astfel că i s-a creat aparența că nu încalcă nicio lege.

- arătă faptul că este un medic ce și-am dedicat cariera actului medical și nu a creat nici un prejudiciu instituției în care a deținut funcția de conducere.

- arată că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, deoarece spiritul legii este acela de a stopa anumite avantaje pe care le-ar putea avea o persoană incompatibilă și să săvârșească fapta cu intenție vădită, mai mult decât atât să profite de pe urma funcției pe care o deține pentru a obține avantaje financiare.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția nulității recursului declarat de reclamant, invocată de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, deși recurentul-reclamant a înțeles să invoce prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., în realitate, prin cererea de recurs se reiau susținerile din fața instanței de fond, fără a se arăta motivele de nelegalitate vizând soluția de respingere a acțiunii, prin raportare la considerentele sentinței recurate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant s-a limitat la a reitera susținerile din fața instanței de fond și nu s-a conformat exigențelor cerute de lege în sensul de a formula critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 242/2018 din 20 aprilie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2020.