ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2459/2020

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 03.01.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat instanței anularea raportului de evaluare nr. x/07.12.2017 emis de către Agenția Națională de Integritate (ANI), întrucât a fost nelegal întocmit.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 107/2018 din 2 mai 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 107/2018 din 2 mai 2018, pronunțată de instanța de fond, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, în esență, recurentul-reclamant a susținut următoarele critici: Hotărârea recurata a fost dată cu aplicarea greșita a normelor de drept material în cauza, întrucât nu a ținut cont in interpretarea si aplicarea normelor relevante si de scopul legii speciale, iar în susținerea acestei critici de nelegalitate, solicită instanței de recurs să constate că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, la starea de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză. Arată recurentul că nici el, nici familia sa nu au obținut foloase materiale ilicite din desfășurarea acelor raporturi comerciale cu Primăria orașului Șomcuta Mare, întreaga activitate comercială s-a derulat în condiții perfect legale cu toate efectele generate de astfel de activități. În opinia recurentului, atât timp cât raporturile desfășurate au fost cât se poate de firești, iar fiecare parte și-a realizat interesul urmărit, declararea incompatibilității sale în atare condiții este nelegală, întrucât nu a fost afectat scopul legii aplicabile speței. Totodată, consideră că este foarte important de precizat faptul că încasarea foloaselor materiale de către firmă ca urmare a livrării produselor cumpărate a generat în mod evident plata de taxe și impozite fiscale care intră în contul bugetului de stat. Așadar, solicită instanței de recurs să aibă în vedere faptul că, deși a avut calitatea de consilier local și au existat într-adevăr aceste raporturi comerciale, exercitarea funcției de consilier local este un aspect total diferit de existența unor relații comerciale între autoritatea publică locală din care face parte și societatea comercială administrată de soția sa, care funcționează fără întrerupere de aproape 20 de ani pe raza localității Șomcuta Mare. În fine, recurentul a precizat că nici el și nici familia sa nu au primit "donații" din partea autorității publice locale prin existența acelor facturi, ci, din contră, firma a încasat niște sume de bani pentru niște produse comercializate și livrate. Deci, în speță, nu există prejudicii materiale de nicio parte.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 28 noiembrie 2018, în temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 11 iunie 2020, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-pârâte, raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/07.12.2017 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate. În urma analizării materialului probator administrat în cauză, Curtea de apel a respins acțiunea și a menținut raportul de evaluare, soluția fiind împărtășită și de instanța de control. Înalta Curte constată că soluția curții de apel este rezultatul interpretării sistematice a dispozițiilor legii administrației publice locale și al interpretării teleologice (scopul urmărit de legiuitor) a prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003. Astfel, se reține că, prin raportul de evaluare nr. x/07.12.2017, încheiat de Inspecția de Integritate din cadrul instituției pârâte, s-a constatat că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât Primăria Șomcuta Mare a cumpărat în perioada mandatului reclamantului unele produse de la S.C. B. S.R.L., societate al cărei administrator este soția acestuia Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 90 din Legea nr. 161/2003: "consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de administrator membru al Consiliului de Administrație sau senzor ori alte funcții de conducere precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii de executare de lucrări de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte" iar potrivit alin. (2) din același articol "Prevederile aliniatul 1 se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respectiv sunt deținute de către soțul sau rudele de gradul unu al alesului local". Având ca reper aceste dispoziții legale, în contextul factual redat, Înalta Curte constată că alegațiile recurentului-reclamant referitoare la faptul că activitatea comercială între cele două entități s-ar fi derulat în condiții legale, bugetul local nu a fost păgubit și interesul public nu a fost deturnat, nu a primit "donații" din partea autorității publice locale, nu există prejudicii materiale de nicio parte, sunt lipsite de relevanță juridică și nu sunt de natură să înlăture starea de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, textul legal enunțat neprevăzând niciuna din situațiile de excepție prezentate de acesta. Textul prevăzut de art. 90 din Legea nr. 161/2003 a fost aplicat ținând seama de scopul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 176/2010, acela de asigurare a unui climat de integritate și de transparență în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoanele care ocupă astfel de funcții ori demnități să-și exercite prerogativele doar în scopul pentru care le-au fost conferite, evitând deturnarea acestora printr-o conduită lipsită de orice fundament juridic și străină de realizarea interesului public. Or, susținerile recurentului nu sunt de natură să conducă la concluzia că dispozițiile legale privind incompatibilitatea, reținute prin raportul de evaluare, au fost greșit interpretate și aplicate. Pentru aceste motive, față de motivele invocate prin cererea de recurs, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, în aplicarea cadrului normativ incident. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.