ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2351/2020

Ședința publică din data de 9 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul Galați), reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, a solicitat anularea Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 277 din 29.11.2016 și a Anexei nr. 1. la Decizia nr. 277/29.11.2016 adoptate de Autoritatea Electorală Permanenta București, cu consecința obligării acesteia de a adopta o Decizie sau orice alt act, după caz, privind repararea pagubei cauzate prin invalidarea sumei de 1.788,00 RON, iar potrivit Legii nr. 334/2306 și următoarele privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, obligarea A.E.P. București la restituirea către reclamantă a sumei în cuantum de 1788,00 RON ce nu i-a fost rambursată potrivit solicitărilor și dispozițiilor de lege în materie.

Reclamanta a solicitat totodată și obligarea A.E.P. București la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia promovării prezentei contestații.

La data de 07.09.2017, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare, arătând că înțelege să completeze obiectul acțiunii, în sensul că solicită să se constate nelegalitatea Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 277/20.11.2016 adoptată și emisă de Autoritatea Electorală Permanentă București, sens în care a invocat, în temeiul art. 4 și următoarele din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepția de nelegalitate a deciziei de nerambursare.

La termenul din 12.12.2017, instanța de fond a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 277/20.11.2016 adoptată și emisă de Autoritatea Electorală Permanentă București, instanța apreciază că aceasta este inadmisibilă.

Prin sentința nr. 259/2017 din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile; a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 277/29.11.2016, emisă de pârâtă; a admis acțiunea formulată de reclamanta A.; a anulat Decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 277/29.11.2016, emisă de pârâtă; a obligat pârâta la emiterea unei Decizii de rambursare a cheltuielilor electorale efectuate de reclamantă, în cuantum de 1788 RON și a obligat pârâta să plătească reclamantei 178 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Autoritatea Electorală Permanentă a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că sentința recurată i-a fost comunicată fără a fi semnată de judecătorul care a pronunțat soluția și de grefierul de ședință. Ori, potrivit dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârea se va comunica din oficiu părților, în copie, de îndată ce aceasta a fost redactată și semnată în condițiile legii. Astfel, conform dispozițiilor art. 426 alin. (3) din același act normativ, hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată și de grefier. Copia, în definiția dată de Dicționarul explicativ al limbii române, este un înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic.

De asemenea, sentința recurată a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (3) teza finală, din C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții, în cazul în care hotărârea este supusă recursului, în partea finală a dispozitivului se va arăta instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac. Or, instanța de fond, deși a precizat calea și termenul de atac, în partea finală a dispozitivului nu a precizat și instanța la care se poate depune cererea pentru exercitarea caii de atac.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 277/29.11.2016, pentru lipsa plângerii prealabile.

Decizia nr. 277/29.11.2016 este un act administrativ, susceptibil controlului judecătoresc, conform legii, iar acest aspect a fost menționat și în art. 2 din decizie, potrivit căruia, aceasta poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, în termenele și condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

La dosarul cauzei nu există nici un înscris prin care reclamanta să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile împotriva Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 277/29.11.2016, obligatorie conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., astfel ca cererea sa este inadmisibilă.

În opinia recurentei, în mod eronat a apreciat instanța de judecată că prin Decizia nr. 277/29.11.2016, Autoritatea Electorală Permanentă a indicat posibilitatea de a se adresa în mod direct instanței de contencios administrativ, interpretând în mod absolut greșit dispozițiile art. 2 al deciziei și ignorând Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și aplicarea principiului de drept nemo censetur ignorare legem.

Nicăieri în cuprinsul Deciziei nr. 277/29.11.2016 nu se specifică faptul că "Decizia poate fi atacată direct la instanța de contencios administrativ", aceasta fiind interpretarea proprie și eronată a instanței de fond.

Pe fondul cererii recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În opinia recurentei-pârâte, în mod corect a respins cererea reclamantului de rambursare a unor cheltuieli constatând că facturile nu conțin toate elementele obligatorii prevăzute de art. 319 alin. (20) lit. d) și f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

La momentul depunerii cererii de rambursare de către reclamantă - 30.06.2016, dispozițiile Codul fiscal erau în vigoare și trebuiau respectate în totalitate la întocmirea facturilor.

Consideră că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a prevederilor art. 48

1

din Legea nr. 334/2006, întrucât nerambursarea cheltuielilor electorale s-a realizat la data de 29.11.2016, prin Decizia nr. 277, dată la care erau în vigoare atât dispozițiile legale criticate, cât și dispozițiile Codul fiscal.

De asemenea, interpretarea instanței de fond este greșită și în ceea ce privește posibilitatea de a fi solicitate informații suplimentare privind realitatea sau legalitatea operațiunilor conform art. 48

1

din Legea nr. 334/2006.

O asemenea obligație - de întocmire corectă și completă a documentelor justificative revine competitorului electoral, prin mandatarul financiar desemnat, autoritatea de control urmând să analizeze aceste documente și să decidă asupra îndeplinirii condițiilor de rambursare a cheltuielilor electorale.

Îndreptarea erorilor din documentele justificative se realizează în temeiul art. 48 alin. (13) din Legea nr. 334/2006, în mod distinct de art. 48

1

din același act normativ, cele două texte conținând dispoziții diferite.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Curtea de Apel Galați, ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Criticile întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt nefondate, întrucât neindicarea în dispozitivul hotărârii recurate a instanței la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac nu poate constitui un motiv de nulitate a acestei hotărâri. Singura vătămare ce poate fi invocată în cazul lipsei acestei mențiuni din dispozitiv este legată de regularitatea introducerii căii de atac, or în acest recurs nu s-a pus în discuție această chestiune. Recurenta - pârâtă a formulat calea de atac prevăzută de lege, în termenul legal, depunând cererea de recurs la Curtea de Apel Galați, astfel că nu i s-a produs vreo vătămare.

În ceea ce privește nesemnarea sentinței, Înalta Curte constată că exemplarul aflat la dosarul cauzei este semnat de judecătorul care a pronunțat hotărârea. În fapt, recurenta-pârâtă reclamă nesemnarea copiei care i-a fost comunicată, apreciind că aceasta ar fi trebuit să fie identică cu originalul.

Or, o astfel de susținere nu are un temei legal, legea neimpunând comunicarea unei fotocopii care să reproducă, în facsimil, originalul sentinței. În condițiile în care art. 427 din C. proc. civ. se referă la comunicarea unor copii, este evident că pe acestea se va regăsi doar reproducerea textului scris nu și a semnăturii judecătorului, care este olografă, neputând fi copiată.

Nici criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt fondate.

Referitor la excepția inadmisibilității, în mod corect instanța de fond a apreciat că, în raport cu prevederile art. 60 alin. (3) din H.G. nr. 10/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, nu există obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile, reținând totodată că posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată i-a fost indicată reclamantei chiar prin actul administrativ contestat.

În ceea ce privește criticile de fond invocate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.

Prima instanță a apreciat în mod corect că aspectele invocate de pârâtă pentru invalidarea și nerambursarea sumei de 1.788,00 RON nu reprezintă încălcări de fond ale prevederilor legale.

Faptul că dispozițiile art. 319 alin. (20) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal impun anumite condiții de formă în cazul facturilor fiscale nu înseamnă că lipsa oricărei mențiuni poate fi sancționată cu nulitatea facturii, o astfel de interpretare încălcând principiul proporționalității.

Scopul stabilirii de către legiuitor, prin art. 319 din Codul fiscal, a unor mențiuni ce trebuie să se regăsească obligatoriu în factură îl reprezintă verificarea realității și legalității achizițiilor realizate în timpul campaniei electorale, scop care, în prezenta cauză, nu este împiedicat prin menționarea unei adrese a beneficiarului/furnizorului incompletă, dar care conține suficiente elemente pentru a identifica cu exactitate persoana care a beneficiat de serviciile prestate de furnizor și care, coroborată cu celelalte mențiuni ale facturii, conduce la concluzia realității tranzacției.

Nu orice omisiune poate conduce la neluarea în considerare a unei facturi, ci sancțiunea trebuie să fie una proporțională. Neexistând niciun risc privind identificarea cumpărătorului, respectiv a furnizorului, factura trebuia să fie considerată valabilă chiar în lipsa mențiunilor privind domiciliul/sediul acestora.

Totodată, instanța de recurs constată că sunt corecte considerentele instanței de fond referitoare la obligațiile Autorității Electorale Permanente, așa cum decurg ele din litera și spiritul legii nr. 334/2006.

Contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte constată că, potrivit art. 48 alin. (13) din Legea nr. 334/2006 "Eventualele neconcordanțe și/sau erori din documentele justificative pot fi corectate de competitorul electoral până la finalizarea controlului Autorității Electorale Permanente. În cazul în care erorile nu sunt corectate din proprie inițiativă sau la cererea autorității de control, suma conținută în documentul justificativ respectiv nu va mai fi validată și rambursată de Autoritatea Electorală Permanentă."

Așa cum a reținut și instanța de fond, chiar legea are în vedere posibilitatea ca rectificarea unor erori să se realizeze la cererea autorității de control. Este străină de spiritul normei juridice interpretarea recurentei-pârâte potrivit căreia Autoritatea Electorală Permanentă are posibilitatea ca, identificând în timpul controlului vicii de formă minore, care pot fi corectate de competitorul electoral până la finalizarea controlului, să nu le aducă la cunoștința acestuia pentru a putea respinge cererea de rambursare a cheltuielilor. Este evident că la baza raporturilor dintre administrație și administrați trebuie să stea buna credință.

Or, recurenta-pârâtă nu a făcut dovada că ar fi solicitat efectiv mandatarului financiar să corecteze micile lipsuri sau că i-a adus la cunoștință reclamantului până la finalizarea controlului, aspectele sesizate, pentru ca acesta să poată lua măsuri de remediere.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă împotriva sentinței nr. 259/2017 din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2020.