ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2133/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.05.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și a solicitat anularea deciziei pârâtului nr. 203/25.04.2017, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10000 RON pentru nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. (1), art. 42

1

alin. (1) și art. 54 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, și exonerarea sa de plata amenzii sus indicate.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Prin sentința civilă nr. 5090 din 20 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins plângerea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile recurate a formulat recurs reclamanta.

Recurenta-reclamantă a prezentat situația de fapt a cauzei, a arătat că prima instanță a motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată, în baza probelor depuse de pârât, respectiv raportul de monitorizare, din care reiese nerespectarea prevederilor legale în intervalul 27 ianuarie - 2 februarie 2017, în urma monitorizării programului B. pe baza înregistrărilor martor proprii.

Recurenta a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, iar în acest sens a înțeles să reitereze motivele de fapt și de drept expuse inițial în cadrul plângerii formulate, omise de instanța de judcecată.

A mai arătat recurenta că nu este de acord cu expunerea de motive care a stat la baza adoptării deciziei de sancționare, respectiv pronunțării sentinței civile nr. 5090/2017, întrucât raportul de monitorizarea este arbitrar și tendențios întocmit, nu prezintă situația reală a activității radiodifuzorului pe perioda monitorizării, atât cu privire la durata permisă difuzării publicității în cadrul programelor audiovizuale, cât și cu privire la formatul de principiu și structura serviciului de programe aprobate de CNA, resppectiv, a încălcării dreptului de acces la seriviciile media audiovizuale, în funcție de posibilitățile tehnologice, persoanelor de handicap de auz.

A mai arătat recurenta că la ședința CNA unde s-a decis sancționarea postului B. aparținând radiodifuzorului S.C. A. S.R.L., reclamanta nu a fost convocată sau anunțată în vreun fel și nu și-au putut exercita dreptul de a se apăra, ședința în cauză desfășurându-se în lipsa sa.

În contextul expus, solicită casarea în tot a sentinței recurate, cu consecința exonerării reclamantei de plata sancțiunii cu amendă, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu amendă cu somația publică conf. art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, urmează a o admite, pentru următoarele considerentele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în condițiile expres prevăzute de lege, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța de control judiciar învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la unul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta-reclamantă nu a formulat motive de recurs la sentința pronunțată de Curtea de Apel București, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia.

Prin sentința recurată a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

Prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat anularea deciziei pârâtului C.N.A. nr. 203/25.04.2017, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10000 RON pentru nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. (1), art. 42

1

alin. (1) și art. 54 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.

Potrivit acestor texte de lege "proporția de spoturi publicitare televizate și spoturi de teleshopping dintr-un interval de o oră nu poate depăși 20%, respectiv 12 minute..." (art. 35 alin. (1); "persoanele cu handicap de auz au dreptul de acces la serviciile media audiovizuale, în funcție de posibilitățile tehnologice" (art. 42

1

alin. (1); "furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să solicite Consiliului acordul pentru orice modificare intervenită în documentele și în datele declarate prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. b) și e)" .

Prima instanță a constatat că pârâtul a prezentat pe larg în decizia contestată modul în care reclamanta nu a respectat aceste prevederi legale în intervalul 27 ianuarie-2 februarie 2017, aspectele reieșind în urma monitorizării programului B., pe baza înregistrărilor martor proprii. Pârâtul a depus și raportul de monitorizare.

A mai reținut instanța că reclamanta a contestat decizia pârâtului susținând, doar la mod declarativ, că situația reținută de pârât nu ar fi cea reală și că ar fi fost necesară efectuarea unui punctaj comun.

De asemenea, Curtea a reținut că o astfel de susținere nu poate fi reținută de către instanță, pe de o parte pentru faptul că nu este dovedită cu niciun mijloc de probă, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. sarcina probei îi revenea reclamantei, iar pe de altă parte raportul de monitorizare este o probă ce susține decizia contestată și este întocmită ca urmare a activității unei autorități publice.

Atât decizia contestată, cât și raportul de monitorizare, se bucură, până la dovada contrarie care nu a fost făcută în speță, de prezumția de veridicitate și legalitate.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a făcut referire la situația de fapt a cauzei, însă nu a formulat critici efective pentru care hotărârea instanței de fond este nelegală.

Recurenta a invocat prevederi din Legea nr. 504/2002, însă nu a prezentat argumente de nelegalitate care să privească în concret considerentele hotărârii instanței de fond.

Astfel, aspectele invocate de recurentă sunt considerații generale cu privire la situația de fapt și de drept, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, deși cererea de recurs trebuie să vizeze, pentru motive de nelegalitate, argumentele instanței din hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Recurenta-reclamantă se limitează la aceste susțineri, fără să combată pentru nelegalitate raționamentul instanței și să formuleze, astfel, critici susceptibile de examinare în recurs, la adresa hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Recurenta, prin recursul formulat, a reiterat întocmai acțiunea cu care a învestit instanța de fond, adăugând o singură frază și anume:

"La ședința CNA unde s-a decis sancționarea postului B. aparținând radiodifuzorului S.C. A. S.R.L., societatea noastră nu a fost convocată sau anunțată în vreun fel și nu ne-am putut exercita dreptul de a ne apăra, ședința în cauză desfășurându-se în lipsanoastră."

Această critică, însă, nu a făcut obiectul analizei instanței de fond, reclamanta invocând această critică direct prin cererea de recurs recurs, astfel că nu constituie motiv de nelegalitate a sentinței recurate.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, deși dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, formularea de critici circumscrise cazurilor de casare, de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii, prezentul recurs reprezintă un recurs formal, prin care nu se aduc niciun fel de critici efective de nelegalitate hotărârii recurate.

În consecință, pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, a nulității recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5090 din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2020.