ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2128/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.07.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a formulat plângere împotriva deciziei nr. 6845 din 27.06.2017 emisă de Comisia Specială a Fondului de Garantare a Asiguraților, solicitând admiterea contestației, anularea în parte a deciziei nr. 6845/27.06.2017, în sensul admiterii cererii de plată cu privire la suma de 288.000 RON, reprezentând diferența dintre suma solicitată de 450.000 RON și suma de 162.000 RON acordată de Fondul de Garantare a Asiguraților. A mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin sentința civilă nr. 566 din 13 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 30.01.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit art. 396 C. proc. civ. a amânat pronunțarea la 13.02.2018.

Împotriva sentinței civile recurate și a încheierii de ședință din 30.01.2018 a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, anularea în parte a Deciziei nr. 6845/27.06.2017, cu consecința admiterii cererii de plată cu privire la suma de 288.000 RON, reprezentând diferența dintre suma solicitată de 450.000 RON și suma de 162.000 RON acordată de Fondul de Garantare a Asiguraților.

A solicitat, de asemenea, casarea în parte a încheierii din ședința publică din 30.01.2018, admiterea cererii în probațiune prin care a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată avansate în fața instanței de fond, cât și cele ocazionate de prezentul recurs.

A arătat recurentul că instanța de fond nu a avut în vedere toate actele medicale, ci doar completarea la certificatul medico-legal nr. 736/10.08.2015 în care s-a stabilit numărul de zile de îngrijiri medicale ca fiind de 150-180 de zile. Nu s-au avut în vedere nici înscrisurile depuse în dovedirea daunelor materiale, instanța de fond procedând la judecarea cererii de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului, cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și făcând abstracție de aplicarea dispozițiilor de drept material.

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant A., la data de 23.03.2020, a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecata recursului.

Având în vedere că recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".

Cererea de renunțare la judecata recursului, formulată în cauză de către recurentul-reclamant, se înscrie în limitele disponibilității procesului civil și a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecății unei pricini.

Manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 alin. (3) din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 463 alin. (1) C. proc. civ., vâzând și dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-reclamant la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursurilor formulate de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 566 din 13 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și a încheierii din data de 30.01.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2020.