ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1400/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub dosar nr. x/2016, așa cum a fost precizată la fila x, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate ca prin hotărâre judecătorească sa se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/2016 care a fost expediat prin adresa nr. x/18.10.2016, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 225/2017 din 24 octombrie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 225/2017 din 24 octombrie 2017, pronunțată de instanța de fond, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, în esență, recurentul-reclamant a susținut următoarele critici:

Hotărârea recurata este rezultatul interpretării eronate a stării de fapt și a dispozițiilor legale referitoare la conflictul de interese.

În opinia recurentului, în mod eronat a reținut instanța de fond că prevederile legale privind conflictul de interese nu condiționează existența interesului personal de existența unui beneficiu pecuniar realizat de primar.

Susține recurentul că având în vedere prevederile art. 75 din Legea nr. 161/2003, se poate că observa că interesul material este decisiv pentru incriminarea conflictului de interese, ceea în speța dedusă judecății nu există, având în vedere că a încheiat și semnat actele adiționale privind prelungirea contractului de închiriere, încheiat între Consiliul Local al Comunei Poiana Vadului și B..

Recurentul arată că acest contract este încheiat anterior momentului în care soția sa a fost aleasă în funcția de secretar de către Adunarea Generală . De asemenea s-a impus încheierea actelor adiționale respective, având in vedere faptul că nu era clarificată din punct de vedere juridic încheierea unui nou contract de închiriere.

De asemenea, învederează faptul că respectiva asociație a fost constituită pentru un interes nepatrimonial și nu urmărește obținerea niciunui profit ci vizează interesul general al comunității.

In ceea ce privește existența conflictului de interese, arătă faptul ca soția sa a fost aleasa în funcția de secretar al respectivei asociații prin vot deschis de către Adunarea Generala a Asociaților, astfel ca reclamantul personal nu a avut nicio implicare în alegerea dânsei în acea funcție, prin urmare nu a influențat cu nimic hotărârea.

In baza atribuțiilor prevăzute in art. 68 din Legea 215/2001 reclamantul a fost nevoit, fiind pus in fata faptului împlinit sa încheie respectivul act adițional, fără a avea alta posibilitate de a nu îl încheia întrucât era pasibil chiar de un abuz in serviciu.

Totodată în capitolul VIII din O.G. nr. 26/2000 cu privire la relațiile cu autoritățile publice se prevede la art. 49 alin. (1) lit. a) faptul că "Autoritățile administrației publice locale vor sprijini persoanele juridice constituite in temeiul prezentei ordonanțe prin; punerea la dispoziția acestora, in funcție de posibilități, a unor spatii pentru sedii, in condițiile legii."

În fine, arată recurentul că tot ceea ce Primăria a făcut a fost să sprijine această asociație, constituită așa pentru interesul comunității, fiind singura care a avut un beneficiu în acest sens.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Prin rezoluția din 21 noiembrie 2018, în temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termenul de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 5 martie 2020, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-pârâte, raportat la prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/2016 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.

În urma analizării materialului probator administrat în cauză, Curtea de apel a respins acțiunea și a menținut raportul de evaluare, soluția fiind împărtășită și de instanța de control.

Înalta Curte constată că soluția curții de apel este rezultatul interpretării sistematice a dispozițiilor legii administrației publice locale și al interpretării teleologice (scopul urmărit de legiuitor) a prevederilor art. 76 Legea nr. 161/2003.

Premergător analizării motivelor de recurs, Înalta Curte constată că deși recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în realitate a formulat critici ce pot fi încadrate doar în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, prin raportul de evaluare nr. x/2016, încheiat de Inspecția de Integritate din cadrul instituției pârâte, s-a reținut că s-a încălcat legislația în materia conflictului de interese prevăzut de art. 76 din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitarilor publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, întrucât reclamantul A., în exercitarea funcțiilor de primar al comunei Poiana Vadului, județul Alba a încheiat și semnat Actul adițional încheiat la data de 29.10.2012 privind prelungirea Contractului de închiriere nr. x/31.05.2007 (și a Actului adițional din data de 28.05.2012), dintre Consiliul Local Poiana Vadului și B. (asociație în cadrul căreia soția persoanei evaluate, C., deține funcția de secretar în cadrul Comitetului de Conducere.

Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.", iar conform art. 77 din același act normativ:

"Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare."

Totodată, art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 stipulează că:

"Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv (...)(…);f) o asociație sau fundație din care fac parte.""

În susținerea acestui motiv de recurs, reclamantul a înțeles să reia argumentele prezentate în fața instanței de fond, fără a prezenta critici concrete cu privire la considerentele primei instanțe asupra constatării conflictului de interese.

Analizând dispozițiile legale anterior citate, în raport de probatoriul administrat în cauză și de criticile formulate în recurs, Înalta Curte constată că prima instanță a concluzionat în mod corect că soluția adoptată de pârâtă prin raportul de evaluare este legală și temeinică.

Astfel, în cauză este dovedită împrejurarea semnării, de către recurentul-reclamant, în calitate de Primar, a Actului adițional încheiat la data de 29.10.2012 privind prelungirea Contractului de închiriere nr. x/31.05.2007 (și a Actului adițional din data de 28.05.2012), dintre Consiliul Local Poiana Vadului și B. (asociație în cadrul căreia soția persoanei evaluate, C., deține funcția de secretar în cadrul Comitetului de Conducere.

Această situație de fapt nu a fost contestată în speță, însă reclamantul a susținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 76 din Legea nr. 161/2003, întrucât acest contract este încheiat anterior momentului în care soția sa a fost aleasă în funcția de secretar de către Adunarea Generală, iar în baza în baza atribuțiilor prevăzute in art. 68 din Legea 215/2001 a fost nevoit, fiind pus in fata faptului împlinit, să încheie respectivul act adițional.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare la data semnării Dispoziției nr. 71/14.12.2011:

"Viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile sale", iar în cuprinsul Legii nr. 215/2001 nu se regăsește o dispoziție interdictivă, în ceea ce privește atribuțiile ce pot fi delegate viceprimarului de către primar.

Prin urmare, recurentul-reclamant avea posibilitatea legală de a delega viceprimarului atribuția semnării actului adițional, pe cale de consecință, exista un demers legal alternativ care asigura atât respectarea regimului juridic al conflictelor de interese și al incompatibilităților.

Contrar susținerilor recurentului, instanța de control judiciar apreciază că prevederile legale privind conflictul de interese nu condiționează existența interesului personal de existența unui beneficiu pecuniar realizat direct de primar, acest beneficiu putând fi realizat și de "o societate" unde respectivul primar (sau o rudă al acestuia) are un interes.

În acest context, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, constată că atât timp cât actele adiționale care îi fuseseră prezentate primarului spre verificare și, ulterior, asumare, se refereau chiar la asociația unde soția sa deținea calitatea de secretar al Comitetului de Conducere, reclamantul ar fi trebuit să se abțină de la asumarea acelor acte prin semnare, astfel încât să se elimine orice suspiciune legată de corectitudinea și legalitatea actului. Or, atât timp cât nu s-a abținut de la semnarea actelor adiționale reclamantul a încălcat prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003.

Având ca reper dispozițiile art. 76 din Legea nr. 161/2003, în contextul factual anterior expus, Înalta Curte apreciază că sunt lipsite de relevanță juridică susținerile recurentului referitoare la faptul că B. nu a fost constituită pentru un interes patrimonial, câtă vreme soția reclamantul avea un interes personal în încheierea Actului adițional încheiat la data de 29.10.2012 privind prelungirea Contractului de închiriere nr. x/31.05.2007 și a Actului adițional din data de 28.05.2012.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 225/2017 din 24 octombrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2020.