ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1392/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 28 august 2019, înregistrată sub nr. x/2019 reclamanta S.C. A. S.R.L. cu sediul în municipiul Suceava, județul Suceava reprezentată legal prin administrator B. și convențional de Cabinet de Avocat C. cu sediul profesional în municipiul Suceava, str. x, cam. 2, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în municipiul Suceava, județul Suceava a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- suspendarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5 din 14 august 2019 prin care au fost instituite sechestre asigurătorii pentru bunuri mobile și imobile aparținând S.C. A. S.R.L. până la concurența sumei de 3.295.173 RON, până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea deciziei.

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 73 din 17 septembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins ca nefondată excepția lipsei de interes, invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava;

(ii) a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava;

(iii) a suspendat executarea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/14.08.2019, emisă de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, până la soluționarea definitivă a cauzei;

Împotriva sentinței civile nr. 73 din 17 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava

Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de executare a Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/14.08.2019.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susținut că in mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei de interes, câtă vreme prin Decizia nr. 1/11.09.2019 emisa de A.J.F.P. Suceava s-a dispus in temeiul dispozițiilor art. 214 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, ridicarea masurilor asigurătorii instituite prin Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. x/14.08.2019.

De asemenea, recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit a apreciat prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a arătat că în ceea ce privește prima condiție prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (cazul bine justificat), contrar celor reținute in motivarea hotărârii judecătorești recurate, actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat și acordat este motivat în fapt si în drept, documentația ce a stat la baza emiterii acestuia cuprinzând elementele necesare care să permită atât cunoașterea rațiunilor pentru care s-a dispus instituirea masurilor asigurătorii, cât și controlul de legalitate al acestora.

Argumentele reclamantei nu puteau fi valorificate și analizate în acest cadru procesual, fiind necesară în acest sens administrarea unui probatoriu în cursul unei judecați de fond.

In ceea ce privește condiția "pagubei iminente", apreciază că instanța de fond a realizat o valorificare deficitara a probatoriului administrat, in contextul in care prin Decizia nr. 1/11.09.2019 emisa de A.J.F.P. Suceava s-a dispus in temeiul dispozițiilor art. 214 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, ridicarea masurilor asigurătorii instituite prin Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. x/14.08.2019.

In condițiile in care măsurile asigurătorii constând în sechestru și poprire pe conturile bancare au fost ridicate, în speța nu se poate vorbi despre posibilitatea producerii unui prejudiciu material, viitor si previzibil, derivând din punerea în executare a actului administrativ, din perspectiva activității comerciale a reclamantei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost investită cu soluționarea cererii de suspendare a executării Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/14.08.2019 prin care au fost instituite sechestre asigurătorii pentru bunuri mobile și imobile aparținând S.C. A. S.R.L. până la concurența sumei de 3.295.173 RON.

Curtea de apel a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și a admis acțiunea reclamantei și, în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/14.08.2019, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată critica privind respingerea excepției lipsei de interes, reținând că în mod corect a apreciat prima instanță că deși măsura asiguratorie a fost ridicată prin intermediul Deciziei nr. 1/11.09.2019 contestat a fost ridicată prin intermediul Deciziei nr. 1/11.09.2019, însă această măsură a fost dispusă ca urmare a constituirii unei garanții din partea reclamantei iar ridicarea măsurii instituite nu echivalează cu revocarea acesteia din urmă .

Însă, contrar celor constate de prima instanță, Înalta Curte, constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat și prevenirii unei pagube iminente.

Astfel, instanța de control judiciar reține că măsura de suspendare a executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în sarcina cărora actul administrativ dă naștere unor obligații, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ învestită cu acțiunea în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiții este verificată în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau impozabil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanță.

În cauza de față, Înalta Curte constată că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând îndeplinirea cumulativă, în speță, a condiției cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente.

Contrar celor reținute de prima instanță, din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la alineatele următoare și la definiția dată de art. 2 lit. ș) din același act normativ, rezultă că măsura suspendării, astfel cum a fost avută în vedere de legiuitor, reclamă caracterul iminent al prejudiciului.

Din această perspectivă, se constată că în cauză nu s-a făcut dovada că riscul invocat este unul actual sau iminent, în condițiile în care prin Decizia nr. 1/11.09.019 emisă de AJFP Suceava s-a dispus în temeiul art. 214 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin decizia a cărei suspendare s-a solicitat.

Astfel, atât Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/14.08.2019, cât și actele prin care au fost aduse la îndeplinire măsurile asiguratorii, nu mai sunt susceptibile de a produce efecte juridice, astfel că nu se poate reține iminența unui prejudiciu material, viitor și previzibil, derivând din punerea în executare a actului administrativ.

În fine, Înalta Curte, fără a înlătura de plano, consistența argumentelor referitoare la îndeplinirea cazului bine justificat, constată că, în raport cu cele reținute anterior în privința neîndeplinirii condiției prevenirii unei pagube iminente, în cauză se impune reformarea sentinței și respingerea cererii de suspendare a executării, pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că este fondat recursul formulat de pârâta.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor, va casa sentința atacată și rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva sentinței nr. 73 din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacă și, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Menține în rest sentința atacată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2020.