ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1292/2020

Ședința publică din data de 3 martie 2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 993 din 28 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-au admis recursurile declarate de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională și de Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 245 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a casat sentința recurată și, rejudecând în fond, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Caraș-Severin ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei civile nr. 993 din 28 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, a fost formulată cerere de revizuire de către Unitatea Administrativ Teritorială Caraș-Severin, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce reglementează situația în care instanța competentă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

A susținut revizuenta că, urmare a soluționării recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 993/28.02.2019, a admis recursurile formulate de către pârâți, a casat sentința recurată și, rejudecând în fond, a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

În motivarea acestei decizii, instanța de recurs a reținut în mod greșit faptul că reclamanta a atacat doar raportul de control, act ce reprezintă o simplă operațiune tehnico-administrativă și nu a reținut aspectul cel mai important, și anume că, prin cererea de chemare în judecată (petitul nr. 2) s-a cerut anularea Decizia de soluționare a contestației nr. 20361/22.12.2015 emisă de către Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale.

A solicitat revizuenta ca instanța de judecată învestită cu soluționarea revizuirii să aibă în vedere faptul că în considerentele hotărârii judecătorești pronunțate de către Curtea de Apel Timișoara, instanța de fond a analizat atât Raportul de control nr. x/06.11.2015 privind contractul de finanțare nr. x/06.12.2013 - SMIS 48365, cât și Decizia de soluționare a contestației nr. 20361/22.12.2015.

II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele considerente:

Revizuenta Unitatea Administrativ Teritorială Caraș-Severin a întemeiat calea extraordinară de atac pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv de revizuire care reglementează un caz de reformare a hotărârii definitive, determinat de împrejurarea că instanța de judecată "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

În sensul dispozițiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilității, pretinsa pronunțare a instanței extra petita/minus petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

Din considerentele de fapt și de drept ale deciziei criticate, rezultă fără echivoc faptul că instanța de recurs a analizat motivele de recurs invocate de recurenți, precum și întreg materialul probator administrat în cauză, esențial de reținut fiind faptul că instanța de control judiciar s-a pronunțat în limitele învestirii sale.

Verificarea legalității hotărârii recurate a implicat stabilirea naturii actelor contestate din perspectiva dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 care definesc actul administrativ, iar considerentele primei instanțe, pentru care s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, au fost înlocuite cu cele ale instanței de recurs.

Astfel, din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de control judiciar, rejudecând în fond cauza, a reținut că, întrucât actele atacate nu cuprind măsuri apte de a fi puse în executare, acestea nu sunt acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În mod evident, Înalta Curte nu a avut în vedere doar Raportul de control privind Contractul de finanțare nr. x/06.12.2013- SMIS 48365 înregistrat la Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale sub nr. x/06.11.2015 ci și Decizia privind soluționarea contestației înregistrată la Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale sub nr. x/22.12.2015.

Soluția pronunțată concordă cu argumentele avute în vedere la adoptarea respectivei soluții din decizia atacată.

În atare condiții, nu se poate vorbi despre incidența ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în care instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare, se va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată în prezenta cauză de către revizuenta Unitatea Administrativ Teritorială Caraș-Severin.

Pentru considerentele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 513, raportat la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta Unitatea Administrativ Teritorială Caraș-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Unitatea Administrativ Teritorială Caraș-Severin împotriva Deciziei nr. 993 din 28 februarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2020.