ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 993/2019

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 16.05.2016, sub nr. x/2016 reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Caraș-Severin a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar Pentru Promovarea Societății Informaționale solicitând admiterea cererii, anularea în totalitate a Raportului de control privind Contractul de finanțare nr. x/06.12.2013- SMIS 48365 înregistrat la Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale sub nr. x/06.11.2015; a Deciziei privind soluționarea contestației înregistrată la Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale sub nr. x/22.12.2015,obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute în baza Raportului de control privind Contractul de finanțare nr. x/06.12.2013 - SMIS 48365 - înregistrat la Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale sub nr. x/06.11.2015.

Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 245 din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Caraș-Severin împotriva pârâților Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale și Ministerului Fondurilor Europene, a anulat Raportul de control nr. x/06.11.2015, privind Contractul de finanțare nr. x/06.12.2013 - SMIS 48365, precum și Decizia de soluționare a contestației nr. 20361/22.12.2015, a obligat pârâții la restituirea către reclamantă a sumelor reprezentând corecție financiară de 5% din valoarea proiectului.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională și de Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice.

Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susține recurentul că din considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond nu rezultă că la pronunțarea acesteia, instanța a analizat apărările formulate de pârât prin întâmpinare.

Rezultă, așadar, că instanța de fond a nesocotit apărările formulate de pârât, lipsind astfel hotărârea de indicarea elementelor care atrag criticile și în raport de care trebuie să fie formulat recursul.

Precizează recurenta că instanța învestită cu soluționarea cererii de recurs trebuie să aibă în vedere că, prin sentința recurată au fost reluate pe larg, în cele mai mici amănunte susținerile intimatei-reclamante, iar concluzia instanței de fond este cuprinsă în maxim o pagină a hotărârii, fără a fi motivată în fapt și în drept.

Recurentul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională consideră că sunt îndeplinite motivele de casare prevăzute de punctele 6 și 8 ale art. 488 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată prin prezentul recurs a fost pronunțată fără motivarea desființării actelor de control atacate, în integralitatea lor, și cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

De asemenea trebuie observat faptul că ampla motivație a sentinței pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia nu cuprinde nicio critică concretă legată de rezultatele raportului de control raportat la toate obiectivele vizate, ci numai față de corecția aplicată - element subsecvent actului de control și neesențial raportat la obiectivele acestuia. Din acest motiv, în opinia recurentului devin incidente prevederile punctului 6 al art. 488 C. proc. civ.

De asemenea s-a menționat faptul că, în prezenta cauză, sunt incidente și prevederile pct. 8 din art. 488 C. proc. civ. Astfel, precizează recurentul că măsura luată de către reprezentanții OIPSI este legală, justificată și în conformitate cu situația de fapt, motiv pentru care solicită instanței de control judiciar casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Soluția și considerentele Înaltei Curți referitor la cererile de recurs

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Actul administrativ reprezintă forma juridică principală de activitate a administrației publice care constă într-o manifestare de voință expresă, unilaterală și supusă unui regim de putere publică, precum și controlului de legalitate al instanțelor judecătorești, care emană de la autorități administrative sau de la persoane private autorizate de acestea, prin care se nasc, modifică sau sting drepturi și obligații corelative.

Caracterul expres al manifestării de voință este determinat de regimul de putere publică în care se emit actele administrative, iar de acest regim de putere publică se leagă caracterul obligatoriu al actului administrativ, precum și executarea lui din oficiu.

Din actele de la dosarul cauzei, rezultă că actele criticate de reclamantă, reprezintă înscrisuri prin care se constată împrejurări fără a modifica raporturi juridice, din moment ce nu cuprinde măsuri apte de a fi puse în executare.

Înscrisurile contestate nu pot avea caracter executoriu, nu au stat la baza emiterii unui act administrativ și nici nu reprezintă o modalitate de punere în executare a unui astfel de act.

Raportul de control reprezintă o simplă operațiune tehnico-administrativă, acesta urmând a fi avut în vedere la emiterea altor acte.

Raportul de control nu dispune măsuri, ci, constatând o anumită situație de fapt, recomandă dispunerea de măsuri față de normele legale în vigoare.

Raportul de control nu poate forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ de sine stătătoare.

Față de cele anterior expuse, actele atacate nu sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională și de Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței nr. 245 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând în fond, respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN