ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1418/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată:

1.1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 2.02.2016, sub nr. x/2016, reclamantul Ministerul Transporturilor a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională. Organismul I Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale (A.), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- anularea deciziei Ministerului pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale nr. x din 03.08.2015, înregistrată la sediul Ministerului Transporturilor sub nr. x din 05.08.2015 (anexata), prin care s-a respins "Contestația nr. x din 17.06.2015 formulată de către Ministerul Transporturilor, înregistrată la Ministerul pentru Societatea Informațională sub nr.

x din 18.06.2015, și a tuturor actelor subsecvente;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat în data de 27.05.2015 privind proiectul "Sistem ICT de interoperabilitate și centralizare a informațiilor financiare pregătite pentru Ministerul Transporturilor și Infrastructurii de către Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, Agenția Română de Salvare a Vieții Omenești pe Mare și cele 15 spitale ale Ministerului Transporturilor și Infrastructurii" cod SMIS 5271 înregistrat la Ministerul Transporturilor sub nr. x din 02.06.2015 și a Raportului de Control privind contractul de finanțare nr. x din 06.01.2010, cod SMIS 5271 transmis sub nr. x din 25.05.2015 și înregistrat la Ministerul Transporturilor sub nr. x din 02.06.2015;

- admiterea Contestației nr. x din 17.06.2015 formulată de către Ministerul Transporturilor depusă la Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale în data de 18.06.20135 și înregistrată sub nr. x;

- obligarea pârâtei să anuleze aplicarea corecției financiare aplicată la valoarea totală eligibilă a Contractului de finanțare nr. x din 06.01.2010, ca fiind netemeinică și nelegala;

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1.716 din 24 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Transporturilor în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Pentru Societatea Informațională .

2.1 Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul Ministerul Transporturilor a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Recurentul a precizat că, ținând cont de numeroasele modificări organizatorice, independente de echipa de proiect și de beneficiar, Ministerul Transporturilor a ajuns la situația în care funcționarea sistemului în parametri asumați prin contractul de finanțare nr. x din 06.01.2010, cu actele adiționale aferente, să nu se poată realiza în procent de 100%. Cu toate acestea, sistemul este funcțional și poate fi utilizat.

Astfel, nu se poate considera că obiectivele finanțate nu pot fi folosite conform scopului destinat, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

Se susține, contrar celor reținute de instanța de fond, că indicatorii de realizare și de rezultat au fost atinși într-un procent care să ofere perspectiva că acest sistem este funcțional, perfectibil și a cărui implementare aduce un plus în activitatea Ministerului Transporturilor.

În continuare, recurentul a menționat, în concret justificarea îndeplinirii indicatorilor de realizare și rezultat, reluând argumentele invocate la instanța de fond.

2.2 Apărările formulate de intimat:

Intimatul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a analizat și interpretat corect temeiul de drept aplicabil în cauză, respectiv art. 9 alin. (2) și 24 din contractul de finanțare.

Astfel, susține că în cazul încetării contractului prin reziliere, intervenția instanței se rezumă la a constata existența unei neexecutări culpabile, cu luarea în considerare a forței obligatorii a contractului.

Se mai arată că instanța de fond s-a pronunțat prin luarea în considerare atât a motivelor de fapt cât și a celor de drept, specificând în cuprinsul considerentelor sentinței temeinicia documentelor A. pe baza faptelor constatate și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011.

3.1 Argumente de fapt și de drept relevante

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Așa cum judicios a reținut și instanța de fond, obiectul contractului de finanțare, în cauză, l-a reprezentat acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea de Management, pentru implementarea Proiectului nr. 5271 intitulat: "Sistem ICT de interoperabilitate și centralizare a informațiilor financiare pregătite pentru Ministerul Transporturilor și Infrastructurii de către Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, Agenția Română de Salvare a Vieții Omenești pe Mare și cele 15 spitale ale Ministerului Transporturilor și Infrastructurii".

În urma controlului inițial desfășurat în perioada 14 - 17.01.2013, prin raportul de control nr. x din 6.02.2013, s-a constatat că la peste 18 luni după încheierea datei de finalizare a contractului de finanțare nr. x din 6.01.2010, respectiv 6.05.2011, în activitatea de verificare a echipei de control asupra aplicației informatice s-a constatat că sistemul are un grad de folosință de 0%, niciuna din cele 17 entități din subordinea și coordonarea beneficiarului neintroducând și netransmițând nici un fel de dată în sistem, astfel încât nu se poate "obține o situație certă a modului de utilizare a banilor publici și să se poată întocmi rapoarte de specialitate", conform obiectivului proiectului.

Ulterior, prin raportul de control nr. x din 25.05.2015,s-au reținut următoarele:

I. Nerealizat: Obiectivul general al proiectului nu a fost îndeplinit, respectiv niciuna dintre instituțiile implicate în proiect nu folosește sistemul

II. În privința Indicatorilor de realizare:

II.1 Realizat parțial: numărul de sisteme pentru care se asigura interoperabilitatea (3 sisteme de interoperabilitate care vor conecta MT cu cele 17 entități din subordinea și coordonarea acestuia, peste 1.000 angajați, 40 utilizatori direcți ai sistemului).

S-a constatat că, într-adevăr, există 72 de utilizatori direcți ai sistemului SICODS, care au user și parolă, dar numărul mare de conturi create se explică prin fluctuația de personal din cadrul instituțiilor ce utilizează sistemul.

Având în vedere că doar o parte dintre instituțiile implicate au utilizat sistemul în diverse perioade de la sfârșitul implementării proiectului, până la momentul controlului, s-a constatat că nu se poate stabili cu exactitate care este numărul utilizatorilor reali ce folosesc aplicația în prezent.

Cu privire la numărul de angajați beneficiari ai sistemului informatic, acesta nu se poate stabili cu exactitate din moment ce doar o parte din instituțiile implicate în proiect au folosit aplicația.

II.2 Realizat: numărul de servicii electronice furnizate (4 subsisteme informatice la 3 tipuri de entități externe și 1 la minister)

II.3 Realizat parțial: ponderea tranzacțiilor electronice intre sistemele pentru care se asigura interoperabilitatea în totalul tranzacțiilor intre aceste sisteme; avându-se în vedere constatările controlului și răspunsul beneficiarului nr. x din 15.04.2015.

III. În privința Indicatorilor de rezultat:

III.1 Realizat: Numărul de subsisteme care asigura transferul de informații și rapoarte financiare, conform legii, intre MT și unitățile din subordine conectate la sistemul informatic (4 subsisteme)

III.2 Realizat: numărul de persoane instruite pentru folosirea aplicației informatice - Realizat minim 40.

III.3 Realizat: numărul de utilizatori ai proiectului angajați ai solicitantului

III.4 Realizat: numărul de utilizatori persoane juridice

Cu privire la obligația beneficiarului de a asigura mentenanța, echipa de control, pe baza celor susținute de beneficiar, a considerat Nerealizată obligația asumată de asigurare a mentenanței pe o perioadă de cel puțin 60 de luni după finalizarea proiectului.

În consecință, s-a propus recuperarea integrală a finanțării nerambursabile în conformitate cu art. 9 alin. (24) din contractul de finanțare.

Prima instanță a reținut că sunt legale constatările echipei de control, cu atât mai mult cu cât procedura urmată a fost reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului, respectiv prin O.U.G. nr. 66/2011, însă calificarea neregulilor se realizează în temeiul clauzelor contractului de finanțare, al dispozițiilor de drept substanțial ale normelor juridice europene cu aplicabilitate directă.

Criticile recurentei vizează în concret, faptul că datorită numeroaselor modificări organizatorice, independente de echipa de proiect și de beneficiar, Ministerul Transporturilor a ajuns la situația în care funcționarea sistemului în parametri asumați prin contractul de finanțare nr. x din 06.01.2010, cu actele adiționale aferente, să nu se poată realiza în procent de 100%. Cu toate acestea, sistemul este funcțional și poate fi utilizat.

Înalta Curte observă, însă că motivele de recurs invocate vizează aspecte de fapt ce nu pot fi verificate de instanța de control judiciar, aceasta fiind investită cu soluționarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii instanței de fond.

Statuând asupra celor invocate de recurentă, se constată, că în mod legal prima instanță a stabilit că în privința nerealizării obiectivului general al proiectului, recurenta reclamantă nu a putut justifica, la sfârșitul perioadei de implementare, faptul că obiectivele finanțate pot fi folosite conform scopului destinat.

Pe de altă parte, în ceea ce privește asigurarea mentenanței, aceasta este o condiție de eligibilitate ce se regăsește în Ghidul Solicitantului Axa III - Domeniul Major de Intervenție 3 - Operațiunea 2 - pct. 6 condiții de eligibilitate pentru obținerea finanțării, astfel încât, în mod just s-a constatat că neregula este însemnată, fiind necesară și suficientă pentru ca autoritatea în domeniu să dispună anularea totală a participării la programul operațional.

Ca atare, fiind respectat și principiul proporționalității măsurii adoptate, este legală soluția instanței de fond de respingere a cererii de chemare în judecată pentru anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor, așa cum s-a statuat mai sus.

3.2 Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 și disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței civile nr. 1.716 din 24 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2019.

GGC - ED