ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6783/2020

Ședința publică din data de 2 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 09.01.2017, reclamatul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat anularea Raportului de Control nr. x/13.09.2016 privind Ordinul de finanțare nr. x/10.12.2009, pentru proiectul "eAcademie pentru funcționarii publici", cod SMIS 4430, beneficiar: Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională și, în subsidiar, obligarea pârâtului la rambursarea sumelor solicitate la plată prin CR1 - 277.961,32 RON, CR 2 - 2.521.078,56 RON, CR 3 - 320.570,71 RON, CR 4 - 692.847,72 RON.

Prin sentința civilă nr. 699 din 19 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de anulare a Raportului de control nr. x/13.09.2016 și s-a respins capătul de cerere având ca obiect anularea Raportului de control nr. x/13.09.2016, ca inadmisibil și s-a respins în rest excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.

Totodată, s-a admis în parte acțiunea de reclamantul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, și Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale din cadrul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, și a fost obligat pârâtul să soluționeze cererile de rambursare formulate de reclamantă; s-a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 699 din 19 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pârâtul Ministerul Fondurilor Euroene a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate a formulat următoarele critici:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene a invocat în prezenta cauză fără a face aplicarea art. 22 din C. proc. civ., care îi dă dreptul de a-și exercita rolul activ conferit de lege, întrucât nu a stăruit în cercetarea celor invocate.

Instanța de fond a reținut faptul ca pârâtul este implicat în mecanismul de finanțare a proiectului. Or, Ministerului Fondurilor Europene a înțeles să întreprindă prezentul demers judiciar, arătând faptul ca reclamanta a chemat in judecată MFE solicitând anularea unui act emis de către o a treia structura, respectiv OIPSI, deși o astfel de acțiune se analizează în contradictoriu cu emitentul său.

Prin sentința civila recurată, instanța de judecata, in mod eronat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MFE, apreciind ca subscrisul minister ar avea legitimitate procesuala pasiva in cauza, deși raporturile juridice s-au creat intre intimata reclamanta si Organismul intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale din cadrul MCSI. În baza Acordului de delegare nr. 504/12.02.2008 Organismul intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale din cadrul Ministerului Comunicațiilor și pentru Societatatea Informațională a procedat la întocmirea tuturor documentelor în ceea ce privește Ordinul de finanțare nr. x/10.12.2009, modificat prin Ordinul nr. 1004/28.10.2010, pentru proiectului "Academie pentru funcționarii publici" SMIS 4430, beneficiar: Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională.

Împrejurarea că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 9/2014, " Ministerul Fondurilor Europene preia activitatea si structurile cu rol de Autoritate de management pentru Programul operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" de la Ministerul Economiei", nu schimbă raportul juridic care a generat litigiul de față, intimatul reclamant solicitând în instanță anularea unui act care nu a fost emis de către pârât.

Fata de soluția instanței de fond de admitere in parte a cererii introductive de instanța, cu obligarea pârâtului la soluționarea cererilor de rambursare formulate de intimatul reclamant, învederează următoarele aspecte:

La pronunțarea soluției sale, instanța de fond nu a luat în considerare apărările pârâtului, soluția sa nefiind motivata nici in drept si nici un fapt, instanța de fond rezumându-se doar la a menționa că cererile de plata nu au fost soluționate de instituția parata, acest motiv de casare fiind prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Mai mult, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În contextul expus, motivarea hotărârii trebuie să fie deopotrivă în stricta concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv și trebuie să fundamenteze și să explice măsurile adoptate. Mai mult, motivarea trebuie să se înfățișeze într-o asemenea măsură încât să corespundă imperativelor logicii, trebuind să ofere părților și instanțelor de control judiciar o înlănțuire logică a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

Mai mult decât atât, ea nu poate fi implicită, o trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate și asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate, nefiind suficient ca instanța să preia exclusiv argumentele uneia dintre părți, ci trebuind sa arate si motivele pentru care au fost respinse apărările pârtii adverse-

b) Pe de alta parte, analizând considerentele care au condus la soluția dispusă de instanța de fond, în speță, devin incidente si prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.., hotărârea pronunțată fiind data cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material

Din analiza considerentelor pentru care Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea Ministerul Comunicațiilor și Societății informaționale, rezulta fără echivoc faptul că instanța de fond, fără o analiză atentă a materialului probator avut la dispoziție, a procedat la admiterea în parte a acțiunii reclamantului în ceea ce privește capătul de cerere invocat in subsidiar, obligând in mod cu totul eronat și nejustificat MEF-AM POS CCE la soluționarea cererilor de rambursare formulate de reclamantă.

Mai mult, în sentința civilă supusă controlului, instanța de fond a dispus obligarea paratei la soluționarea cererilor de rambursare, reținând in mod eronat faptul ca paratul a refuzat să soluționeze cererile de rambursare.

Raportul de control nr. x/13.09.2016, astfel cum se menționează la punctul 26 din acesta, constituie actul de control ce cuprinde constatări care contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea beneficiarului privind implementarea proiectului.

Ca urmare a constatării neîndeplinirii mai multor obligații contractuale, echipa de control, prin raportare la elementele de fapt și de drept reținute, a constatat incidența prevederilor art. 18 alin. (4) din Anexa 1 a Ordinului de finanțare nr. x/10.12.2009, potrivit căreia "în cazul încălcării prezentului Ordin, Organismul Intermediar, cu Avizul Autorității de Management, poate dispune rezilierea Ordinului, după o notificare prealabilă, cu recuperarea integrală a finanțării acordate".

Astfel, constatând că condiția notificării a fost îndeplinită, organul de control a concluzionat că Ordinul de finanțare nr. x/10.12.2009 și-a încetat efectele, consecința firească fiind și faptul că nu mai există temei contractual pentru rambursarea sumelor solicitate de beneficiar.

Mai mult decât atât, astfel cum apare menționat la pct. 25 din același Raport, nu a fost plătită nicio suma de bani din proiect beneficiarului, nefiind aprobată nicio cerere de rambursare.

în concluzie, ca urmare a constatărilor din respectivul raport, nu se impunea luarea niciunei măsuri, astfel că nici nu s-au încheiat acte administrative în legătură cu constatările de fapt cuprinse în Raportul de control nr. x/13.09.2016, după cum în mod corect a reținut și prima instanță. Însă această împrejurare nu are relevanță în economia speței, în sensul de a naște vreo obligație de emitere a unor acte administrative în contextul în care, pe de o parte Ordinul de finanțare nr. x/10.12.2009 a fost reziliat, iar pe de alta, în lipsa rambursării unor sume aferente proiectului, autoritatea care gestionează fondurile europene nu avea temei de întocmire a procesul ui-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, care, potrivit art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, se emit în vederea stingerii creanțelor, sens în care legiuitorul le-a conferit valoare de titlu de creanță.

Față de considerentul reținut, în sensul că cererile de plata nu au fost soluționate, motiv pentru care se impune obligarea pârâtului la soluționarea acestora, reiterează apărările formulate în sensul că prin adresa nr. x/14.06.2013 (Notificare privind situația Cererilor de rambursare nr. x/31.05.2011, nr. y/30.06.2011, nr. z/05.08.2011 și nr 4/10.10.2011), Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale a adus la cunoștința beneficiarului că pentru cele 4 cereri plata este suspendată, motivele suspendării fiind aspectele prezentate în Raportul vizitei de monitorizare nr. x din data de 17.11.2011.

De asemenea, prin adresa nr. x/24.09.2015 OIPSI, in calitate de Ol POSCCE a comunicat reclamantului MCSI că proiectul "eAcademie pentru funcționarii publici", a fost aprobat în condițiile în care avea ca obiectiv creșterea procesului de instruire a funcționarilor publici din administrația publica centrală și locală prin accesul la cursuri online cu ajutorul IT nu a fost implementat până la sfârșitul perioadei de implementare (octombrie 2011), respectiv că platforma implementată de tip eLearning în care erau integrate 275 de cursuri, cu tematici prestabilite prin proiectul aprobat nu este utilizată si prin urmare obiectivul proiectului enunțat prin cererea de finanțare nu a fost atins.

De altfel, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale și-a exprimat punctul de vedere în repetate rânduri, cu privire la neutilizarea platformei, neîndeplinirea indicatorilor proiectului și a obligațiilor beneficiarului stipulate prin Ordinul de finanțare nr. x/10.12.2009, prin raportul vizitei de monitorizare nr. x/17.11.2011 și adresele: nr. x/14.06.2013, nr. x/31.07.2014, nr. x/07.02.2013, Notă nr. x/24.10.2014, Notă nr. 3001/18.02.2015. Raportat la dispozițiile pct. 3.5 din Orientările privind încheierea 2007-2013, aprobate prin Decizia Comisiei C(2015) 2771 final din 30.04.2015, documentele de încheiere ale Axei prioritare III a POS CCE trebuie să cuprindă proiectele care sunt funcționale, adică finalizate si în uz.

De asemenea, s-a adus la cunoștința beneficiarului constatarea privind inexistența relațiilor cu alte instituții pentru asigurarea serviciilor de instruire prin platforma conform obiectivelor proiectului, precum și nealocarea resurselor umane necesare gestionării conținutului platformei, cu concluzia în sesnul că indicatorii si obiectivele proiectului nu sunt atinse, drept pentru care se resping cererile de rambursare depuse, investiția realizată prin proiect neputând fi susținută din fondurile POSCCE.

Pe cale de consecință, prin adresa nr. x/24.09.2015 au fost soluționate cererile de rambursare CR1-CR4 în sensul respingerii acestora, astfel că, în mod greșit prima instanță a reținut ca nu s-ar fi emis nicio decizie administrativă de soluționare a lor. Or existența acestei decizii lipsește de interes cererea de soluționare a lor.

Pe de altă parte, adresa sus menționată reprezintă notificarea de respingere la plată a cererilor de rambursare depuse de către beneficiarul reclamant, adresă ce reprezintă act administrativ în înțelesul legii contenciosului administrativ și prin urmare acesta trebuia contestată de către beneficiarul -reclamant MCSI, in acord cu prevederile legii contenciosului administrativ.

Or, adresa de notificare mai sus amintită nu a fost contestată de către intimatul reclamant nici la autoritatea emitentă a actului contestat in speță OIPSI în calitatea de Ol POSCCE, dar nici la instanța de judecată.

În acest context, reluarea procedurii de soluționare nu s-ar putea dispune decât ca urmare a înlăturării deciziei administrative de respingere a lor. Chiar prima instanță reține în mod corect în ultimul paragraf din considerente că valorificarea dreptului reclamantei implică mai întâi soluționarea cererii de către autoritatea publică prevăzută de lege prin emiterea unui act administrativ, iar în măsura în care partea interesată este nemulțumită de soluția data prin actul administrativ, are deschisă calea acțiunii în contencios administrativ în anularea respectivului act, prin art. 18 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul conferind instanței competența a analiza numai rezoluțiile administrative, iar în lipsa lor, a obliga autoritatea publică la efectuarea demersurilor necesare emiterii lor.

Pe cale de consecință, capătul de cerere subsidiar fost în mod greșit admis de prima instanță.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului formulat.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală.

In fapt, la data de 10.12.2009 a fost semnat Ordinul de finanțare nr. x pentru proiectul "eAcademle pentru funcționarii publici", cod SMIS 4430 din cadrul Axei prioritare III, din Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, având ca obiect aprobarea acordării finanțării nerambursabile de către Autoritatea de Management a Programului Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice pentru Ministerul pentru Societatea Informaționala - Direcția Generală pentru Politici și Programe în Domeniul Societății Informaționale, în scopul implementării proiectului "eAcademie pentru funcționarii publici".

În perioada 12-13.08.2016 a fost efectuat un control planificat de către Compartimentul Control și Nereguli din cadrul Direcției de Management Financiar și Control din cadrul OIPSI ce a vizat verificarea elementelor aferente implementării proiectului cu privire la respectarea prevederilor legale naționale și comunitare, eligibilitatea cheltuielilor, aspecte relevante din contabilitate, specificațiile tehnice și financiare, existența documentelor implicate în proiect.

Prin Acordul de delegare nr. 504/12.02.2008 încheiat între Ministerul Economie) (fost Ministerul Economiei si Finanțelor), în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice și Ministerul pentru Societatea Informațională, în calitate de Organismul intermediar s-a convenit asupra responsabilităților și atribuțiilor celor doua părți în implementarea Programului Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", Axa Prioritară III "Tehnologia Informației și comunicațiilor pentru sectoarele public si privat".

În temeiul art. 1 din Ordonanța de urgență nr. 9 din 26 februarie 2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale, "începând cu data de 1 martie 2014, Ministerul Fondurilor Europene preia activitatea și structurile cu rol de Autoritate de management pentru Programul operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" de la Ministerul Economiei și pentru Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" de La Ministerul Muncii, Familiei Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, rol definit La art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999".

Conform art. 3 din aceeași ordonanță, "începând cu data de 1 martie 2014, Ministerul Fondurilor Europene se substituie în drepturile și obligațiile care decurg din preluarea personalului, precum și din actele normative, contractele, convențiiler înțelegerile, protocoalele în care Ministerul Economiei, prin Autoritatea de management pentru Programul operațional sectorial "Creșterea competitivității economice", și, respectiv, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de management pentru Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane, sunt părți, inclusiv în litigiile aferente activităților acestora."

Conform dispozițiilor art. 2 din Regulamentul CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, prin "organism intermediar" se înțelegea "orice organism sau serviciu public sau privat care acționează sub supravegherea unei autorități de gestionare sau de certificare și care îndeplinește atribuții pentru acestea fără de beneficiarii care aplică operațiunile".

În ceea ce privește practica instanțelor de judecată, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3429V18.12.2015, a apreciat că "Ministerul Fondurilor Europene are calitate procesuală pasivă, deoarece Contractul de finanțare a fost încheiat cu Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, în numele Autorității de management - Ministerul Fondurilor Europene, calitate preluată de acest minister in baza O.U.G. nr. 9/2014. [."] Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. M/2009, coroborate cu dispozițiile O.U.G. nr. 9/2014, Ministerul Fondurilor Europene reprezintă autoritatea de management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice1". [...] Prin urmare, atât timp cât pârâtul Ministerul Fondurilor Europene este parte in contractul de finanțare nerambursabilă și reprezintă autoritatea sub supravegherea căreia își desfășoară activitatea Organismul Intermediar, acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești (art. 16

1

din Legea nr. 554/20041, chiar dacă nu este emitentul actelor administrative contestatei.

Instanța de fond, analizând reglementările legale a constatat în mod just îndeplinirea calității de parte procesuală pasivă în prezenta cauză a Ministerului Fondurilor Europene, întrucât răspunderea acestora decurge atât din cuprinsul actelor normative enunțate de părți, cât și din prevederile contractuale. Conform celor menționate de către instanța de fond, în calitate de Autoritate de Management, Ministerul Fondurilor Europene, este implicat în mecanismul -de finanțare a proiectului, ceea ce presupune că are responsabilitatea de a reprezenta Organismul delegat al acestuia (OIPSI) în fața instanțelor de judecată. Ministerul Fondurilor Europene invocă nerespectarea art. 22 C. proc. civ.. În considerentele sale instanța de fond a menționat în mod explicit expunerile fiecărei părți asupra tuturor apărărilor formulate. Astfel, se poate observa cu ușurința faptul că, la fila nr. x din hotărâre se regăsesc reținerile asupra cererii de chemare in judecată, iar la fila nr. x sunt menționate toate apărările formulate de către pârât.

Raportat la criticile recurentului asupra sentinței instanței de fond privind obligarea acestuia la emiterea unor acte administrative care să vizeze soluționarea cererilor de rambursare, consideră că prin dispozitivul hotărârii în mod corect s-a apreciat că obligațiile recurentului nu au fost duse la îndeplinire, emiterea unui Raport de control fără alte acte administrative ulterioare în sensul Legii nr. 554/2004, nefiind de natură a conferi intimatului posibilitatea legală de formula contestație în fața instanțelor de judecată.

Reclamantul a precizat în fața instanței de fond că, prin Adresa nr. x/14.06.2013 (Notificare privind situația cererilor de rambursare nr. 1/31.05-2011, nr. 2/30.06.20/11, nr. 3/05.08.2011 și nr. 4/10.10.2011, OIPSI a adus la cunoștința beneficiarului că pentru cele 4 cereri plata este suspendată- Totodată, prin cererea de recurs, recurentul aduce în discuție Adresa nr. x/24.09.2015 prin care transmite beneficiarului respingerea la plată a cererilor de rambursare. În același context, recurentul precizează în fața instanței de fond că s-a efectuat un control planificat în perioada 12.08.2016-13.08.2016, perioadă ulterioară comunicării respingerii cererilor de rambursare prin adresa nr. 2738/24-09-2015. În această situație, dacă recurentul consideră ca adresa nr. x/24.09.2015 reprezintă actul administrativ final prin care s-a luat decizia refuzului de rambursare, nu mai are logică și relevanță efectuarea unui control ulterior asupra proiectului, din moment ce se susține de către recurent că din anul 2015 s-a constatat așa-numita încălcare a Ordinului de finanțare și neindeplinirea indicatorilor.

Instanța de fond a analizat toate aspectele legate de emiterea Raportului de control nr. x/13.09.2016; implicit efectuarea controlului planificat în perioada 12.08.2016-13.08.2016, astfel rezultatele efectuării unui control și includerea concluziilor acestuia într-un raport de control este necesar a fi materializat prin emiterea unor acte administrative ulterioare, in sensul Legii nr. 554/2004, prin care să se stabilească situația cererilor de rambursare și soluționarea acestora- în acest mod, instanța de fond a subliniat necesitatea de a conferi dreptul legal intimatului de a-și valorifica dreptul în fața instanțelor de contencios administrativ.

În consecința față de considerentele prezentate solicită respingerea recursului si, pe cale de consecință, menținerea recurate ca fiind temeinică și legală.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 iunie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 2 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu privire la primul motiv de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține, contrar criticilor formulate de recurentul pârât, că instanța de fond a analizat atât susținerile reclamantului cât și apărările pârâtului și a indicat motivele pentru care a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea exigențelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând în mod detaliat motivele de fapt și de drept pentru a care a ajuns la soluția pronunțată, precum și motivele pentru care a înlăturat apărările pârâtului.

Prima instanță a constatat în mod just îndeplinirea calității de parte procesuală pasivă în prezenta cauză a Ministerului Fondurilor Europene, întrucât răspunderea acestuia decurge atât din cuprinsul actelor normative incidente, cât și din prevederile contractuale. Conform celor menționate de către instanța de fond, în calitate de Autoritate de Management, Ministerul Fondurilor Europene, este implicat în mecanismul -de finanțare a proiectului, ceea ce presupune că are responsabilitatea de a reprezenta Organismul delegat al acestuia (OIPSI) în fața instanțelor de judecată.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că nu se poate reține nerespectarea art. 22 C. proc. civ.. În considerentele sale instanța de fond a analizat în mod explicit expunerile fiecărei părți. Astfel, considerentele hotărârii se referă la analiza cererii de chemare in judecată, iar la fila nr. x sunt combătute apărările formulate de către pârât.

Așadar, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prima instanță în mod corect a reținut că acesta fiind implicat în mecanismul de finanțare a proiectului, având în vedere că în cauză nu a fost emis un act administrativ care să determine cadrul procesual referitor la părți, din perspectiva emitentului actului, excepția este neîntemeiată.

Relativ la excepția inadmisibilității cererii de anulare a Raportului de Control nr. x/13.09.2016 privind Ordinul de finanțare nr. x/10.12.2009, prima instanță a apreciat că aceasta este întemeiată. Astfel, Raportul de control nr. x/13.09.2016, reprezintă un înscris prin care se constată împrejurări de fapt, fără a modifica raporturi juridice, din moment ce nu cuprinde măsuri apte de a fi puse în executare.

Potrivit O.U.G. nr. 66/2011, titluri executorii pot fi procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanță bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal, conform art. 141 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și hotărârea judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, potrivit art. 43, iar nu și raportul de control și proiectul acestuia.

În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază că inadmisibilitatea acțiunii în anularea Raportului de control nr. x/13.09.2016 nu poate justifica amânarea emiterii unor acte administrative, corelativ cu refuzul soluționării cererilor de rambursare. Într-adevăr, dispoziție Legii nr. 554/2004 conferă subiectului de sezină, în cazul contenciosului subiectiv, posibilitatea de recunoaștere a dreptului pretins, în raport de situația de fapt dedusă judecății, însă aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 permite instanței de contencios administrativ și obligarea autorității la soluționarea cererii, respectiv obligarea la emiterea unui act administrativ.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată critica recurentului pârât față de considerentul primei instanțe în sensul că nu s-a emis o decizie administrativă de soluționare a cererilor de rambursare CR1-CR4, întrucât prin adresa nr. x/24.09.2015 cererile au fost au fost respinse, ceea ce lipsește de interes cererea subsidiară formulată de reclamant. În acest context trebuie observat că adresa menționată este anterioară Raportului de control nr. x/13.09.2016, prin urmare nu poate fi avea natura unui act administrativ care să aibă la bază elemente relevante din activitatea beneficiarului privind implementarea proiectului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, succesor în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 699 din 19 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2020.