ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 985/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/2016 din 27.07.2016, reclamanta SC A. SRL Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - în calitate de Organism Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale - și Ministerul Economiei - în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", anularea Deciziei nr. 657/28.01.2016 și a Raportului de control nr. x/9.12.2015; suspendarea efectelor actelor administrative până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

La termenul din 3 noiembrie 2016, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, prin solicitarea introducerii în cauză, ca pârât, a Ministerului Fondurilor Europene, autoritate care a preluat de la Ministerul Economiei activitatea structurii cu rol de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional sectorial "Creșterea competitivității economice".

La termenul din 3 noiembrie 2016, această instanță, constatând că în baza O.U.G. nr. 9/2014 a avut loc o transmisiune a drepturilor și obligațiilor de la Ministerul Economiei la Ministerul Fondurilor Europene, în ceea ce privește Programul operațional sectorial "Creșterea competitivității economice", inclusiv în privința litigiilor aferente activităților acestora, a considerat că se impune citarea Ministerului Fondurilor Europene.

Prin Sentința nr. 188 din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată sub aspectul părților, formulată de reclamanta SC A. SRL Bacău, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, reprezentat legal prin Ministerul Finanțelor Publice, a anulat Decizia nr. 657 din 28.01.2016 și, în parte, Raportul de control nr. 19.347 din 9.12.2015 în ceea ce privește propunerea de reziliere a contractului de finanțare nr. x/23.10.2013 și restituirea de către reclamantă a întregii sume primite aferentă proiectului, precum și în privința propunerii de respingere la plată a sumei solicitate de reclamantă prin cererea de rambursare nr. x/22.05.2015, ambele acte - Decizia nr. 657 din 28.01.2016 și Raportul de control nr. 19.347 din 9.12.2015 - emanând de la Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale din cadrul (fostului) Ministerului Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională (în prezent, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale) a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 3.000 RON reprezentând onorariul avocatului reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs pârâții Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și de Ministerul Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene) solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate și pe cale de consecință, pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă.

3.1. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale

Consideră recurentul-pârât că instanța de fond nu a înțeles natura juridică a actelor contestate, deoarece atunci când se referă la proiectul raportului de control, face trimiteri ample la disp. art. 21 alin. (14) din O.U.G. nr. 66/2011, deși acestea nu sunt incidente în cauză.

Instanța de fond nu observă că în discuție este un proiect de raport și nu un proces-verbal, căruia nu i se aplică norma imperativă prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.

Echipa de control, prin proiectul de raport de control, a făcut anumite recomandări de care beneficiarul trebuie să țină seama și să se conformeze până la întocmirea raportului fiscal.

Cum acest lucru nu s-a întâmplat, pe lângă cele două corecții propuse prin proiectul de raport, prin raportul final s-a dispus suplimentar și rezilierea contractului de finanțare.

De altfel, prima instanță reține că beneficiarul a încălcat normele europene, însă cauza acestor încălcări este lăsată în sarcina MCSI OIPSI, pentru faptul că nu ar fi achitat ratele aferente cererilor de rambursare.

Or, instanța de fond ignoră principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans și astfel ignoră și faptul că cererile de rambursare au fost respinse tocmai din cauza neregulilor sesizate în implementarea proiectului.

În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză contabilă însușite de către judecătorul fondului, acestea sunt părtinitoare, iar în considerentele hotărârii nu se analizează criticile aduse acestuia.

Mai mult, prin anularea actelor administrative atacate, instanța de fond a ignorat cu desăvârșire situația de fapt și de drept care a impus luarea măsurii rezilierii contractului.

Astfel, susține recurentul-pârât, în urma verificărilor efectuate de echipa de control, s-a constatat că beneficiarul nu a prezentat toate documentele care să ateste plățile, respectiv facturi, chitanțe, în original.

Cu privire la verificarea aspectelor legate de achizițiile derulate de beneficiar, în speță, Contractul de furnizare nr. x/16.02.2015 încheiat cu SC B. SRL, s-a observat că evaluarea ofertei nu s-a făcut în concordanță cu cerințele stabilite prin documentația publicată în anunțul de achiziție, deci în fișa de date au fost stabilite drept criterii de calificare și selecție, activități de realizare a software-ului la comandă cod CAEN-6201 - activitate principală sau secundară.

Referitor la capacitatea tehnică și/sau profesională, prin fișa de date a achiziției s-a solicitat ca operatorii economici să dispună de resursele umane pe care beneficiarul le consideră ca fiind strict necesare pentru îndeplinirea contractului, scop în care ofertanții urmau să prezinte și diplome/certificări prin care să se probeze nivelul de educație și formare declarate în CV-uri, în copii conforme cu originalul, semnate și ștampilate, însă ofertantul câștigător nu a depus aceste acte pentru poziția de "programator web/analist programator".

Pentru abaterile constatate, s-a stabilit o corecție financiară de 5% din valoarea eligibilă a Contractului de prestări servicii nr. x/16.02.2015.

În ceea ce privește achizițiile directe, recurentul-pârât arată că cele două obiecte ale contractelor de furnizare nr. x/23.06.2014 și nr. y/23.06.2014, formează un întreg, licențele au fost achiziționate pentru laptopuri și calculatoare, iar suma depășește pragul prevăzut de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006.

Acest aspect a dus la încălcarea principiului transparenței privind procedura de achiziție a celor două contracte, drept urmare s-a propus aplicarea unei corecții financiare de 25% din valoarea eligibilă a acestora.

Cu privire la aspectele legate de TIC, s-a constatat că soluția informatică a fost implementată parțial și nu era inutilă procedura de achiziție pentru instruirea personalului, servicii de auditare și unele echipamente.

În ceea ce privește stadiul de implementare a aplicației informatice, s-a constatat că, la data controlului, existau o serie de nereguli ce constau în nerespectarea graficului livrării de echipamente, licențe neinstalate sau neactivate, registrul de inventar nu conținea elemente de identificare ale echipamentelor, proiectul nu era realizat.

Cu privire la indicatorii de realizare, respectiv, numărul de module funcționale ale sistemului informatic, 17 și numărul de produse/servicii proiectate pe calculator, 5 nu s-au putut identifica cele 5 produse/servicii și au fost livrate doar 5 module (din 17), modulul web nu era livrat, aceeași situație întâlnindu-se și în cazul serviciilor de training, iar aplicația era instalată pe 2 stații.

În consecință, susține recurentul-pârât, faptele arătate constituie nereguli și neregularități în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 13 din contractul de finanțare, fiind excluse de la rambursare cheltuielile care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației în vigoare.

3.2. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în reprezentarea Ministrului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene)

Recurentul-pârât invocă aceleași critici, aduse în atenția Înaltei Curți, și care au fost deja consemnate la pct. 3.1. anterior, astfel că nu mai este necesar să fie dezvoltate și în cadrul prezentei cereri de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analiza motivelor de casare.

Prima instanță, admițând acțiunea reclamantei, a reținut, în considerentele sentinței, mai multe aspecte, printre care nemotivarea actelor administrative atacate; încălcarea disp. art. 21 alin. (3) din contractul de finanțare; faptul că, deși activitatea de control a fost demarată ca o activitate de constatare a neregulilor, dar care nu a fost urmată de o activitate de stabilire a creanțelor bugetare și a corecțiilor financiare, conform art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, conduita culpabilă a pârâtei OIPSI prin soluționarea cu întârziere a cererilor de rambursare, neregulile sunt nesemnificative, conform raportului de expertiză, încălcarea principiului proporționalității.

Totodată, prima instanță a reținut că reclamanta nu a contestat neregulile referitoare la aplicarea corecțiilor financiare propuse prin proiectul de raport, cu privire la procedurile de achiziție, de aceea a hotărât numai anularea actelor administrative atacate referitoare la propunerea de reziliere a contractului de finanțare, restituirea sumei primite aferentă proiectului și propunerea de respingere la plată a sumei solicitate prin cererea de rambursare nr. x/22.05.2015.

În privința motivării actelor administrative contestate, Înalta Curte reține că acestea îndeplinesc cerințele legale, iar faptul că nu este identificat cu exactitate articolul incident dintr-un act european nu afectează legalitatea acestora, fiind evidențiate cu exactitate motivele de fapt și de drept ale măsurilor propuse și dispuse.

Cu privire la o așa-zisă contradicție între proiectul de raport de control și raportul de control propriu-zis, se constată că nu există nicio prevedere legală care să prevadă ca cele propuse prin proiectul de raport să fie însușite și de actul final.

Înalta Curte constată că este întemeiată critica recurenților-pârâți în ceea ce privește neaplicarea disp. art. 21 alin. (14) din O.U.G. nr. 66/2011, în speță neexistând o activitate de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

În cauză se aplică disp. art. 6 și 7 din O.U.G. nr. 66/2011, scop în care s-a apelat la structurile de control competente, care, prin proiectul de raport de control a recomandat intimatei-reclamante să se conformeze celor constatate, însă, deoarece reclamata nu a ținut seama de acestea, s-a propus pe lângă corecții și rezilierea contractului de finanțare.

Prima instanță a reținut că nu au fost respectate disp. art. 21 din contractul de finanțare nr. x/23.10.2013, conform cărora, pentru a opera rezilierea este necesar, pe de o parte, respectarea termenilor contractuali, respectiv notificarea scrisă a reclamantei, după punerea în întârziere cu minimum 30 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului de la care contractul este considerat reziliat, iar, pe de altă parte, existența conduitei culpabile a beneficiarului.

Înalta Curte constată că prevederile art. 21 din contractul de finanțare nu sunt încălcate, deoarece prin raportul de control final s-a propus rezilierea contractului prin decizia de soluționare a contestației și s-a respins contestația ca neîntemeiată, menținându-se măsurile luate de echipe de control, așadar, rezilierea va opera la data la care actele administrative devin executorii, după soluționarea acțiunii în justiție și numai în acest moment intervin prevederile art. 21 din contractul de finanțare și respectarea termenului prevăzut în cuprinsul său.

Cu privire la culpa intimatei-reclamante, din actele dosarului rezultă că activitatea acesteia nu a condus la reușita implementării proiectului care și în prezent, este neimplementat.

Însuși raportul de expertiză contabilă efectuat în prima fază procesuală a reținut că există activități care nu au fost realizate și alte activități realizate în anumite proporții, aceeași fiind și susținerea echipei de control.

Culpa intimatei-reclamante este evidentă, aceasta a depus 10 notificări pentru modificarea graficului de prefinanțare, calendarului activităților, calendarul achizițiilor publice și, deși au fost aprobate, nu s-a reușit implementarea proiectului.

Înalta Curte nu poate reține culpa OIPSI în ceea ce privește plata primei cereri de rambursare, deoarece restituirea sumelor se face numai după dovedirea eligibilității acestora.

În aceste condiții, se constată respectarea principiului proporționalității, situația proiectului aprobat din fonduri europene este clară, acesta nu mai poate fi implementat, astfel cum a arătat și reprezentantul intimatei-reclamante, în fața instanței de recurs, societatea aflându-se în procedura executării silite.

Față de acestea, reținându-se că neregulile stabilite de echipa de control sunt definitive, nefiind contestate, iar proiectul nu mai poate fi implementat, se impune, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu menținerea actelor administrative atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și de Ministerul Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene) împotriva Sentinței nr. 188 din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, respinge acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - GV