ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 46/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014 reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional "Creșterea Competitivității Economice", în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a formulat, în cadrul acțiunii în anulare, cerere de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/31.01.2014 emis de pârâtă, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea Deciziei privind soluționarea contestației administrative nr. 4378 din 17.09.2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/31.01.2014 emise de pârâtă, ce constituie cererea principală.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea pronunțată în data de 17 decembrie 2014, în dosarul nr. x, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare executare act administrativ formulată în cadrul acțiunii în contencios administrativ ce o privește pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional "Creșterea Competitivității Economice", ca nefondată.

Totodată a dispus restituirea cauțiunii achitate cu recipisa nr. x.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii pronunțată în data de 17 decembrie 2014, în dosarul nr. x de către Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L., în condițiile art. 483 din C. proc. civ.

Deși recurenta nu a invocat în drept niciun temei de nelegalitate, criticile expuse pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material" cu trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind suspendarea unui act administrativ, fiind relevate aspecte care, în opinia recurentei, se circumscriu cazului bine justificat și iminenței producerii pagubei.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă arată că prima instanță s-a rezumat numai la afirmația neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, fără să analizeze toate motivele invocate în argumentarea cererii de suspendare a executării, cum ar fi încălcarea principiului neretroactivității de către Autoritatea de management, prin încheierea Procesului-verbal contestat, prevăzut expres de art. 63 din O.U.G. nr. 66/2011.

A mai arătat recurenta-reclamantă că prima instanță nu a luat în considerare nici susținerea din cererea de chemare în judecată, în sensul că normele legale care reglementau încheierea unui contract prin care să se transmită drepturi asupra unui brevet de invenție, aveau caracter special și nu se puteau încadra în contextul legal privind achizițiile publice.

Astfel, actul administrativ atacat, apare ca nelegal și prin prisma aplicării unei sancțiuni, pentru o neregulă ce ar putea apărea în cazul unei proceduri de achiziție publică, procedură ce nu avea incidență în privința unui contract de licență brevet de invenție.

Mai susține că prin actele depuse la dosar a fost dovedită și îndeplinirea condiției pagubei iminente, în sensul că societatea are în derulare două contracte de finanțare pentru care a încheiat contracte de credit și de linii de credit cu diferite bănci, în urma cărora are obligații de plată lunare oneroase. În plus, societatea are un număr de 17 angajați pentru care se achită salarii, taxele și impozitele aferente la stat.

Arată, în continuare că o eventuală executare silită prin poprirea conturilor societății ar conduce la blocarea activității, activitatea care constă în cercetare și producție, aducând un real beneficiu economiei din zona Moldovei.

În final arată că raportat la numeroasele critici pe care le-a adus întocmirii actului administrativ, considerăm că blocarea posibilității societății de a efectua plăți și de a respecta obligații importante pentru derularea în bune condiții a relațiilor comerciale, ar avea efecte grave și disproporționate față de efectele pe care le-ar avea amânarea încasării efective a creanței către stat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele prezentate în continuare.

Astfel cum s-a arătat în expunerea prezentată mai sus, prima instanță a respins cererea reclamantei privind suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 31.01.2014, privind Proiectul "Dotarea laboratorului de cercetare pentru sticlă plană" al S.C. "A." S.R.L. întocmit de Ministerul Economiei - Autoritatea de Management pentru Programul operațional sectorial "Creșterea Competitivității Economice".

Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din conținutul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.

Or, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată formulată de societatea reclamantă, deși aceasta a înteles să solicite și suspendarea executării actului administrativ supus controlului instanței de contencios administrativ, nu a dezvoltat motive separate circumscrise condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 din legea contenciosului administrativ, respectiv "cazul bine justificat" și "paguba iminentă".

Astfel, în mod concret, recurenta-reclamantă a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie ale actelor administrativ-fiscale contestate, prin raportare doar la petitul principal al demersului judiciar, respectiv acțiunea în anulare, care presupuneau efectuarea unui control judecătoresc asupra fondului cauzei, ceea ce nu este permis judecătorului învestit cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ.

În acest context critica recurentei-reclamante în sensul că prima instanță nu a analizat toate motivele invocate de societate în susținerea cererii de suspendare a executării, nu poate fi primită, având în vedere că acestea vizau anularea actelor administrativ-fiscale, iar pentru analiza acestora, în mod evident, instanța ar fi trebuit să antameze fondul cauzei.

Această constatare este confirmată și de faptul că, până la soluționarea prezentului recurs, Curtea de Apel Bacău s-a pronunțat asupra fondului cauzei, prin sentința nr. 3 din 15.01.2015 pronunțată în Dosarul nr. x (în prezent supusă căii de atac a recursului), în considerentele menționatei sentințe fiind analizate toate aspectele despre care recurenta-reclamantă afirmă că nu au fost luate în considerare la soluționarea cererii de suspendare a executării.

Prin urmare, în mod corect, prima instanță a apreciat că reclamanta nu a adus argumente care să dovedească aparența de nelegalitate a actului administrativ care să justifice convingerea instanței în sensul că a fost dovedită îndeplinirea condiției existenței unui "caz bine justificat".

Pe de altă parte, în mod temeinic și legal, prima instanță a analizat și aspectele legate de a două condiție necesară pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv iminența producerii unei pagube.

Înalta Curte constată că din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu efectiv, care nu ar putea fi înlăturat decât prin suspendarea executării actului administrativ considerat vătămător.

În cauză, este necontestat că prin demararea unei proceduri de executare silită, veniturile societății reclamante ar suferi o diminuare și ar putea întâmpina anumite dificultăți financiare dar, atâta vreme cât această situație are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că în ceea ce privește dovedirea pagubei iminente, argumentele pe care societatea recurentă a înțeles să le dezvolte prin cererea de recurs (referitoare la numărul de angajați, la creditele contractate, etc.) nu se regăsesc și în cererea de chemare în judecată introductivă de instanță, fiind pentru prima dată invocate în fața instanței de recurs. Pentru acest motiv, în mod evident, prima instanță nu a avut posibilitatea să le ia în considerare la soluționarea cererii de suspendare, fiind ținută de limitele învestirii sale, inclusiv sub aspectul probatoriului pe care reclamanta a înțeles să îl administreze în cauză.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea Curții de Apel Bacău este temeinică și legală, prima instanță făcând aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente speței, ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 punctul 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurentă în susținerea căii de atac exercitate, nefiind întrunită în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva încheierii din 17 decembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2017.