ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 999/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 320 din 10 martie 2020, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs.

În susținerea recursului declarat, recurentul-reclamant arată că prin notele scrise din data de 10.09.2020, atașate la dosarul cauzei, au fost invocate prevederile art. 223 C. proc. civ., astfel că, suspendarea judecării cauzei este nelegală.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 53/2003, Legii nr. 62/2011, art. art. 223, art. 498 alin. (1), art. 500 alin. (1), art. 501 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L., așa cum atestă dovada de înmânare aflată la dosarul de recurs.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant, Înalta Curte reține următoarele:

Prin suspendarea judecății se înțelege oprirea cursului judecății, din cauza apariției unor împrejurări voite de părți, care nu mai stăruie în soluționarea pricinii, ori independent de voința părților, atunci când acestea se află în imposibilitate, fizică sau juridică, de a se prezenta la judecată.

Conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea voluntară a judecării cauzei operează atunci când nici una dintre părțile legal citate nu se înfățișează la strigarea pricinii, exceptând cazul în care s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Acest caz de suspendare voluntară a judecății rezultă din voința tacită a părților de a nu mai continua judecata, dedusă din împrejurarea că, deși legal citate, nici una dintre ele nu se prezintă la termenul de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în cauză, în mod legal s-a dispus de către Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă suspendarea judecării procesului, întrucât la termenul din 14 septembrie 2020, părțile au lipsit, deși au fost legal citate, fără a se fi solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Susținerile recurentului-reclamant nu pot fi reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că acesta a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin concluziile scrise depuse la dosarul Curții de Apel Ploiești la data de 17 septembrie 2020, așadar ulterior termenului din 14 septembrie 2020, când s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 14 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 14 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 aprilie 2021.