ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 845/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin încheierea de ședință publică din data de 10 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a suspendat judecata apelului declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. - prin administrator B. împotriva sentinței civile nr. 1029 din 11 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul- reclamant C., potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamantul C., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 10.06.2020, pe motiv de nelegalitate și, pe fond, respingerea apelului formulat de către B., pe motiv de netemeinicie și nelegalitate, menținerea sentinței pronunțate de către Tribunalul Dâmbovița, ca fiind temeinică și legală, și admiterea cererilor lor, așa cum au fost formulate, cu obligarea pârâtei la plata sumelor bănești solicitate de către reclamanți și respectarea celorlalte obligații ce cad în sarcina acesteia.

În recursul său, care poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul- reclamant a susținut că în mod nelegal instanța de apel a luat decizia suspendării judecății apelului, încălcând în mod voit procedura și, sub pretextul neinvocării art. 223 C. proc. civ., a refuzat să judece cauza cu care a fost învestită.

În acest sens, recurentul a învederat că, prin adresa înaintată către instanța de apel, comunicată prin poștă cu semnătură de confirmare, a solicitat și judecarea în lipsă, conform art. 223 C. proc. civ.., adresa fiind înaintată și semnată la data de 02.06.2020, primită de instanța de apel la 04.06.2020.

Intimata-pârâtă A. S.R.L. Găești a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 25 ianuarie 2021, prin care, fără a invoca excepții, a formulat apărări doar pe fondul cauzei.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 16 septembrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată, inițial pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 28 ianuarie 2021, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, a casa încheierea recurată și a se trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ., ce vizează suspendarea facultativă: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei.".

Prevederile tezei a II-a din același text, stabilesc faptul că:

"Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.".

Se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfășurării procesului și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părți, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare facultativă a judecății, și anume, când părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă și niciuna nu s-a prezentat la strigarea pricinii.

Cazul particular de suspendare facultativă a judecății reglementat prin dispoziția legală sus- menționată constituie o sancțiune procedurală, determinată de lipsa părților la unul dintre termenele de judecată, deși au fost legal citate, instituind, totodată, condiția stabilirii faptului că nu au cerut, în scris, judecarea cauzei în lipsă, neprezentarea părților fiind considerată nejustificată.

Într-un asemenea caz de suspendare a judecății, voința părților are un caracter tacit și se deduce din faptul neprezentării acestora la unul dintre termenele de judecată. Așadar, presupune constatarea faptului neprezentării părților legal citate și care nu au cerut în scris judecarea cauzei în lipsă, prezumând astfel intenția acestora de a nu mai continua procesul pe baza neprezentării ambelor părți la termenul de judecată.

În cauză, se învederează de către recurentul- reclamant că avea înaintată la dosar o cerere de judecare în lipsă, care nu a fost avută în vedere de instanța de apel, astfel încât, greșit a fost suspendată cauza, imputându-se instanței de apel că a omis să ia act de această manifestare a sa de voință.

Susținerea recurentului- reclamant este fondată, din verificarea actelor dosarului de apel, nr. x/2019, care a fost atașat la dosarul prezentului recurs, rezultând că, într-adevăr, acesta a invocat prevederile art. 223 din C. proc. civ., exprimându-și voința ca judecata procesului să se facă și în lipsa sa de la dezbateri.

Or, în condițiile în care reclamantul formulase pentru acel termen de judecată cerere de judecare a cauzei în lipsă, dar care nu a fost observată de către instanța de apel, nu se putea concluziona asupra întrunirii condițiilor prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., necesare pentru a dispune asupra suspendării voluntare a judecății.

Înalta Curte constată, astfel, că instanța de apel în mod greșit a dispus suspendarea judecării apelului, în condițiile în care, la dosarul cauzei fusese înaintată și primită cererea reclamantului prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, eludându-se dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care au caracter imperativ.

Prin urmare, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin încheierea dată, instanța de apel încălcând regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv, prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, reținând că în mod nelegal instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) și alin. (2) și art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată, și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul C. împotriva încheierii de ședință publică din data de 10 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2021.