ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2147/2021

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2020, contestatorul A. a formulat recurs împotriva încheierii din 20 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 15 decembrie 2020, sub nr. x/2020 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 6.

Urmare a Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8 din 27 ianuarie 2021, prin care a fost aprobată desființarea completului de judecată cu nr. 6 din cadrul secției I civile, începând cu data de 1 martie 2021 și repartizarea ciclică a dosarelor între celelalte completuri de judecată, a Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 33 din data de 31.03.2021 prin care au fost prorogate efectele Hotărârii Colegiului de conducere nr. 8 din 27 ianuarie 2021, până la data de 09.04.2021, și a procesului-verbal de repartizare, prin metoda sistemului ciclic a dosarelor rămase pe rolul completelor de judecată noul C. proc. civ. cu nr. 6, întocmit în data de 09 aprilie 2021, prezenta pricină a fost repartizată completului filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, recurentul-contestator a invocat nemulțumiri cu caracter general referitoare la modul de soluționare, pe fond, a cauzei deduse judecății de către instanțele de fond, prin raportare la situația de fapt, fără a dezvolta critici cu privire la nelegalitatea încheierii atacate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 22 februarie 2021, intimata Comisia Județeană Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a invocat în principal, pe cale de excepție, nulitatea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată.

În susținerea excepției nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., a arătat că recurentul nu a precizat, în mod clar, care este obiectul căii de atac și nici documentele depuse în copie nu sunt edificatoare.

Pe fondul recursului, a susținut că situația creată nu se datorează acțiunilor sau inacțiunilor Comisiei Județene Buzău, astfel că nu se poate reține culpa acesteia.

La data de 05 martie 2021, petentul a depus note scrise la care a atașat un set de înscrisuri .

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, încheierea recurată nu mai poate face obiectul controlului de legalitate, recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a fost declarat cu nerespectarea prevederilor art. 414 alin. (2) C. proc. civ.. De asemenea, s-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva legalității căii de atac.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 28 mai 2021.

Recurentul a depus punct de vedere la raport la data de 02 iunie 2021, prin care a prezentat aspecte cu privire la situația de fapt a litigiului.

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentei căi extraordinare de atac îl reprezintă încheierea din 20 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de recurentul A., pentru lipsa nejustificată a părților.

Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (2) C. proc. civ., recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Analizând actele dosarului și din verificarea sistemului de evidență informatizată a dosarelor, se constată că recurentul a mai exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare evocate, aceasta fiind soluționată prin decizia civilă nr. 108 din 17 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul respingerii recursului, ca nefondat.

În acest context, întrucât împotriva hotărârii recurate partea a mai exercitat calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că reiterarea aceleiași căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalității, respectiv al unicității.

În același sens, Înalta Curte reține că dosarul în care a fost pronunțată încheierea recurată a fost soluționat prin decizia nr. 692 din 26 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de contestatorul A.; această decizie a fost atacată cu recurs, soluționat prin decizia nr. 2070 din 14 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, fiind constatat nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 692 din 26 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Potrivit principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Principiul unicității căii de atac este reglementat la art. 460 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac".

Din coroborarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că împotriva încheierii de suspendare a judecății cauzei în recurs nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său.

Prin urmare, recurentul-contestator nu mai are deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. anterior evocate, care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.

Pentru aceste considerente, cum recurentul-contestator a uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 20 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 20 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2021.