ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 989/2021

Ședința publică din data de 13 aprilie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11.08.2016, pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu B. S.A. și executorul judecătoresc C., a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 671.139 RON reprezentând despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin demararea/efectuarea nelegală a procedurii de executare silită împotriva sa, ce a constituit obiectul Dosarului execuțional nr. 1938/2014 al B.EJ. C.; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1385 alin. (3), art. 219 alin. (1), art. 1381 alin. (1), art. 1385 alin. (1), alin. (3), alin. (4) din C. civ., art. 45 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Prin sentința civilă nr. 167 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în data de 21.06.2019 în dosarul nr. x/2016 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. S.A., și executor judecătoresc C..

Au fost respinse cererile privind cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâtul C. executor judecătoresc.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 699/2019 din 25 noiembrie 2019, a respins ca neîntemeiat apelul formulat de C. executor judecătoresc împotriva sentinței civile nr. 167 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în data de 21.06.2019 în dosarul nr. x/2016.

A admis apelul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 167 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în data de 21.06.2019 în dosarul nr. x/2016 pe a schimbat-o în parte în sensul că:

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B. S.A. și C. - executor judecătoresc.

A obligat pârâții în solidar la plata sumei de 1049 RON reprezentând prejudiciul suferit de reclamantă pentru demararea și efectuarea procedurii de executare silită în dosarul execuțional nr. x/2014 instrumentat de BEJ C..

A respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.

A obligat pârâții în solidar să achite reclamantei suma de 78,43 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând parte din taxa judiciară de timbru achitată în prima instanță.

A menținut restul dispozițiilor sentinței civile nr. 167 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în data de 21.06.2019 în dosarul nr. x/2016.

A obligat intimații B. S.A. și C. - executor judecătoresc, la plata sumei de 39,21 RON în favoarea apelantei A., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din taxa de timbru achitată în apel.

Împotriva acestei decizii, la 4 februarie 2020, pârâtul C. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate și schimbarea hotărârii de fond în sensul admiterii cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul expertului contabil și onorariul de avocat.

Recurentul arată că a solicitat aplicarea prevederilor art. 244 C. proc. civ., cerere care a fost respinsă, prima instanță consimțind însă ca părțile să depună note scrise la care se vor anexa dovezile privind cheltuielile de judecată.

Consideră recurentul că această împrejurare poate fi asimilată cu cea reglementată de dispozițiile cuprinse în art. 451 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 452 C. proc. civ.

Precizează recurentul că, în opinia sa, dovada cheltuielilor de judecată a fost depusă în termenul legal de amânare a pronunțării, termen care a fost acordat, după ce i s-a respins cererea întemeiată pe dispozițiile art. 242 C. proc. civ., privind amânarea dezbaterii fondului.

Relevante în prezenta cauză, a susținut recurentul, sunt considerentele 18-21 din decizia nr. 3/2018, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, redate în cuprinsul recursului.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. învederând faptul că recurentul nu a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului, relevând faptul că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 26 ianuarie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, iar niciuna dintre părți nu a înțeles să-și exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 13 aprilie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Instanța de apel și-a motivat soluția de respingere a apelului și de confirmare a soluției primei instanțe, prin referirea la limitele procedurale determinate de incidența dispozițiilor art. 394 C. proc. civ., privind închiderea dezbaterilor, în care puteau fi depuse înscrisurile la dosar, inclusiv cu privire la cererea accesorie privind cheltuielile de judecată aferente procesului.

Se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanța de control judiciar în fundamentarea acesteia.

Întreaga construcție a recursului pârâtului vizează exclusiv greșita soluționare a instanței fondului.

În privința recursului dedus judecății ne aflăm în fața unei duplicări a susținerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs și de apel formulate de aceleași parte în cauză. În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, față de respingerea celui dintâi. Aceleași motive au fost deduse Curții de Apel Cluj spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului, trecând peste evidența procedurală că instanța de casație nu poate fi, în mod legal, învestită în această modalitate.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei din apel recurate, nu întrunește cerința ce se cere a fi îndeplinită.

Sunt relevante, în speță, și considerentele Deciziei nr. 3/20.01.2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, reținute în paragraful 33, cu privire la cheltuielile de judecată, potrivit cărora:

"… pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, respectiv de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurentul să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia".

Este de reținut că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs, în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul-pârât nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de pârâtul C..

Constatând culpa procesuală a recurentului-pârât în declanșarea litigiului de față, în raport cu cererea formulată de intimata-reclamantă, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și a obliga pârâtul C. la plata sumei de 1.000 RON către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., conform înscrisurilor justificative aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 699/2019 din 25 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Obligă recurentul-pârât C. la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 aprilie 2021.