ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 980/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 980/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 13 aprilie 2021
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 30.04.2020, sub nr. de dosar x/2020, modificată la data de 02.07.2020 reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A.: la plata sumei de 7113,24 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria x/28.02.2019, scadentă la data de 05.03.2019, în valoare de 7113 RON; la plata dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenței și până la data achitării efective a debitului; la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale în formă simplificată, în baza cărora reclamanta a prestat pentru pârâtă servicii de depozitare a deșeurilor inerte la rampa de gunoi situată în Orașul Ovidiu, jud. Constanța. În urma serviciilor prestate, reclamanta a emis factura fiscală seria x/28.02.2019, cu scadență la data de 05.03.2019, în valoare de 7113 RON, neachitată de către pârâtă.
În drept, cererea a fost inițial întemeiată pe dispozițiile art. 1014-1017 C. proc. civ. și modificată, ulterior, într-o acțiune în pretenții pe dreptul comun.
La data de 26.06.2020 pârâta B. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, susținând că sediul său este în Botoșani, iar în temeiul art. 107 și 1016 C. proc. civ. Judecătoria Botoșani este competentă în soluționarea prezentei cauze.
Prin cererea adițională depusă la 07.07.2020, reclamanta a solicitat respingere excepției necompetenței teritoriale, afirmând că sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. și art. 17 din Contractul remis pârâtei, astfel că, față de locul prestării serviciilor, Orașul Ovidiu, Judecătoria Constanța este competentă în soluționarea prezentei cauze.
Prin sentința civilă nr. 7391/2020 din 10 septembrie 2020, Judecătoria Constanța, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă și a declinat soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A, în favoarea Judecătoriei Botoșani.
În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut că reclamanta a învestit Judecătoria Constanța cu o acțiune personală, în pretenții, iar cu privire la competența materială, judecătoria este competentă în baza art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.
În ceea ce privește competența teritorială, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ.
În raport de aceste prevederi legale, văzând, totodată, și art. 130 alin. (3) C. proc. civ., precum și faptul că pârâtul are domiciliul în loc. Botoșani, a statuat că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Botoșani.
A considerat instanța că nu pot fi reținute dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., coroborate cu art. 17 din contractul părților, având în vedere că respectivul contract de prestări servicii - depozitare deșeuri inerte - nr. 7/29.01.2019 nu este însușit de către pârâtă, nefiind semnat de reprezentantul acesteia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani, la data de 6 noiembrie 2020.
Prin sentința civilă nr. 205 din 2 februarie 2021, Judecătoria Botoșani, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.
În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că prin prezenta acțiune s-a solicitat emiterea unei ordonanțe de plata, în temeiul unor relații comerciale desfășurate de către părți în formă simplificată.
A reținut cea de-a doua instanță că între părți s-au derulat relații contractuale între profesioniști, care chiar dacă s-au materializat sau nu în producerea unui înscris, cu însemnătatea de ad probationem, în această etapă prealabilă fondului, care va dezlega soluționarea existenței ad validitatem ulterior, nu necesită atenție antamarea fondului, cu consecința analizei acestuia din perspectiva semnării și însușirii contractului dintre părți, așa cum a reținut Judecătoria Constanța. Ceea ce este esențial de reținut în cercetarea competenței fiind faptul că prezenta cerere este una de natură personală, de ordine privată, privind urmărirea unei drept de creanță născut din raporturi contractuale, ceea ce pe planul competenței se traduce, prin voința legiuitorului într-o competență alternativă, dictată de art. 113 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 107 din același cod, dar raportat prin voința părților la art. 116 C. proc. civ.
Cu alte cuvinte, a mai reținut instanța, reclamantul în temeiul art. 116 C. proc. civ., a ales ca prezenta cauză să se judece de către Judecătoria Constanța, care conform motivării în fapt, susținută de către partea reclamantă, ar fi mai în măsură să soluționeze pricina având în vedere locul unde s-a executat contractul, reclamantul având alegerea intre Judecătoria Botoșani ca instanță de drept comun derivată din existența domiciliului pârâtului și Judecătoria Constanța, ca instanță care conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., este prevăzută în contract pentru executarea obligației.
Motivarea faptului că nu este semnat contractul este o chestiune strict de fond care se va analiza odată cu cercetarea judecătorească, însă a da eficiență în această etapă de cercetare a competenței cu prioritate, are drept consecința eludarea opțiunii reclamantului, de a alege între cele două instanțe menționate.
Or, conform dispozițiilor art. 116, din C. proc. civ., se prevede că, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar conform situației de fapt descrise de către reclamant, instanța cu competență alternativă, conform art. 113 pct. 3 C. proc. civ., este instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, respectiv Judecătoria Constanța.
Astfel, instanța a constatat că nu este competentă teritorial, pentru a soluționa cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata creanței prin emiterea unei ordonanțe de plată, în condițiile art. 1016 raportat la art. 116 C. proc. civ. și art. 113 alin. (3) C. proc. civ.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Constanța, secția Civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.
În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.
Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.
Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, iar potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."
În speță, Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 30.04.2020, modificată la data de 02.07.2020 reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 7113,24 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria x/28.02.2019, scadentă la data de 05.03.2019, în valoare de 7113 RON, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenței și până la data achitării efective a debitului.
În drept, cererea a fost inițial întemeiată pe dispozițiile art. 1015-1017 C. proc. civ., ulterior fiind modificată, prin cererea adițională depusă la 07.07.2020, într-o acțiune în pretenții pe dreptul comun.
Înalta Curte reține că, esențial de reținut în cercetarea competenței, este faptul că prezenta cerere este una de natură personală, de ordine privată, ce privește urmărirea unui drept de creanță născut din raporturi contractuale.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a susținut că a prestat pentru pârâtă servicii de depozitare a deșeurilor inerte la rampa de gunoi situată în Orașul Ovidiu, jud. Constanța, iar în urma serviciilor prestate, a emis factura fiscală seria x/28.02.2019, cu scadență la data de 05.03.2019, în valoare de 7113 RON, neachitată de către pârâtă, prin cererea adițională depusă la 07.07.2020, afirmând că sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. și art. 17 din contractul remis pârâtei.
Așadar, reclamanta a susținut că locul prestațiilor serviciilor, adică al îndeplinirii obligațiilor, se situează pe raza Orașului Ovidiu, jud. Constanța.
Având în vedere că locul executării obligațiilor se află pe raza județului Constanța, instanța constată că sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
În aplicarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract este alternativă între instanța domiciliului pârâtului și instanța în circumscripția căreia s-a prevăzut executarea, fie chiar în parte, a obligației, aceste instanțe fiind deopotrivă competente să judece cauza.
Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă și că, opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei la Judecătoria Constanța, prin urmare, la instanța de la locul executării, fie chiar în parte, a obligațiilor contractuale, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., opțiune susținută de prevederile art. 116 din același cod.
În egală măsură, este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.
Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.
Ca atare, în raport de dispozițiile legale menționate și, având în vedere că locul executării obligațiilor se află pe raza județului Constanța, competența teritorială a instanței se determină în raport de opțiunea reclamantei, care a fost în sensul soluționării cauzei la Judecătoria Constanța, fiind la alegerea acesteia sesizarea instanței de la sediul pârâtei ori sesizarea instanței prevăzute la art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 aprilie 2021.