ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 476/2021

HOTĂRÂRE

24.02.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 476/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 20 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 40.710,63 RON, compusă din suma de 40.316,30 RON, reprezentând refacturare daună conform facturii fiscale nr. x din 11 octombrie 2019 și suma de 394,33 RON, reprezentând dobânda legală aferentă facturii de mai sus, calculată conform art. 1535 C. civ. coroborat cu O.G. nr. 13/2011, de la data scadenței (14 noiembrie 2019) și până la 18 decembrie 2019, și la plata dobânzii legale până la momentul plății efective a debitului.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1270, art. 1516, art. 1523, art. 1531, art. 1535 C. civ. și ale art. 17 alin. (1) din Convenția CMR.

Pârâta B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, raportat la prevederile art. 107 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 2412/2020 din 7 iulie 2020, Judecătoria Oradea, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În esență, Judecătoria Oradea, secția Civilă a reținut că potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecata se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau îsi are sediul pârâtul, daca legea nu prevede altfel, iar sediul pârâtei este în localitatea Râmnicu Vâlcea. A mai reținut instanța că nu se poate reține că a existat un acord al părților în ceea ce privește alegerea instanței competente, nefiind aplicabile prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., întrucât simpla acceptare a comenzii de transport și efectuarea transportului în sine de către pârâtă nu poate reprezenta o acceptare a tuturor prevederilor din comanda de transport în lipsa dovezii unei negocieri în acest sens.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La termenul de judecată de la 14 octombrie 2020, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 4223/2020 din aceeași dată, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă a reținut că părțile au inserat în contract o clauză atributivă de competență, ce are drept consecință prorogarea voluntară de competență reglementată de art. 126 C. proc. civ.. A mai reținut instanța că împrejurarea că respectivul contract de transport nu este semnat de societatea pârâtă (din cuprinsul întâmpinării rezultând însă că pârâta a acceptat comanda de transport, afirmând că a efectuat transportul în termenii și condițiile convenției) este lipsită de relevanță, întrucât stabilirea competenței are în vedere atât obiectul, cât și cauza cererii de chemare în judecată, fiind suficientă invocarea, de către reclamantă, a contractului ca reprezentând cauza cererii, pentru a se stabili competența în raport de clauzele acestuia. În opinia instanței, față de obiectul cererii de chemare în judecată (pretenții întemeiate pe comanda - contract de transport încheiată între părți), este posibilă alegerea de competență în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului de față nefiind una exclusivă, ci alternativă. Constatând că în contract este menționat locul judecății ca fiind Oradea, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Oradea, secția Civilă și Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect pretenții, reprezentând refacturare daună conform facturii emise de reclamantă către pârâtă.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală în această materie și care stabilesc competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței în cărei circumscripție își are sediul pârâtul.

Se constată că prin comanda-contract de transport nr. x din 8 martie 2019 încheiată între reclamantă și pârâtă, acestea au stabilit că "Litigiile de orice fel decurgând din executarea prezentului contract, care nu vor putea fi soluționate pe cale amiabilă sunt de competența instanțelor judecătorești. Locul judecății Oradea. Prezentul înscris este opozabil acestora și în copie".

Instanța supremă apreciază că această clauză nu poate institui o alegere de competență în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ. întrucât din textul de lege se desprinde condiția ca această alegere să fie făcută de părți "în scris", condiție care nu este îndeplinită. Înscrisul mai sus menționat nu conține semnătura sau ștampila pârâtei, iar aceasta a contestat prevederea de mai sus prin întâmpinare.

În temeiul art. 107 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, instanță judecătorească în cărei circumscripție se află sediul pârâtei.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.