ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 932/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă 104/S15.04.2019 Tribunalul Brașov a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul orașul Ghimbav, reprezentat legal de Primar, în contradictoriu cu pârâții A. și B. și, în consecință: a obligat pârâta A. să restituie bugetului local al orașului Ghimbav suma de 370.000 RON, a obligat pârâta B. să restituie bugetului local al orașului Ghimbav suma de 150.000 RON, a respins restul pretențiilor ce au fost formulate de partea reclamantă în contradictoriu cu aceste părți pârâte, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Orașul Ghimbav în contradictoriu cu pârâtul C., a obligat pârâta A. să plătească reclamantului suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând onorariu avocațial, a obligat pârâta Asociația Sportivă "Viitorul Ghimbav" să plătească reclamantului suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând onorariu avocațial și a obligat reclamantul Orașul Ghimbav să achite pârâtului C. suma de 2.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva sentinței au declarat apel atât pârâta A. cât și reclamanta UAT Ghimbav.

Analizând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță în conformitate cu prevederile art. 479 alin. (1) C. proc. civ., în limitele motivelor de apel formulate de părți, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă prin decizia civilă nr. 1708/Ap/2019 din 12 decembrie 2019 a respins apelurile declarate de apelanta pârâtă A. și de apelanta reclamantă UAT Ghimbav împotriva sentinței civile 104/S/15.04.2019 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, pe care a păstrat-o.

A obligat apelanta pârâtă A. și apelanta reclamantă UAT Ghimbav la plata sumei de 2.380 RON către intimatul pârât C..

Împotriva deciziei civile nr. 1708/Ap/2019 din 12 decembrie 2019 a declarat recurs reclamanta Unitatea Admnistrativ Teritorială Ghimbav.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În preambulul recursului, recurenta-reclamantă prezintă considerații ale stării de fapt și ale soluțiilor pronunțate în etapele procesuale anterioare.

În ceea ce privește criticile de nelegalitate aduse deciziei recurate, recurenta susține că în mod greșit a fost respins apelul reclamantei, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului C. la plata sumelor de bani acordate în baza contractelor de finanțare pe care acesta în calitate de consilier local le-a aprobat, stare de incompatibilitate care a fost constatată de către Agenția Națională de Integritate.

În ceea ce privește temeiul solidarității, instanța de fond motivează în sensul că aceasta nu există, dispunând în sensul că cele două asociații urmează a restitui sumele pe care le-au primit în baza contractelor de finanțare încheiate cu Consiliul Local al Orașului Ghimbav și că pârâtul C. deținea calitatea de terț în raporturile contractuale.

Instanța de apel reține de asemenea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1638 C. civ., prestația primită sau executată în baza unei cauze ilicite rămâne supusă restituirii. De asemenea, reține că pârâtul C. are calitatea de terț în raporturile contractuale și nu a încasat nicio sumă de bani în calitate de persoană fizică.

Aceste statuări nu sunt fondate, întrucât în cadrul Consiliului Local al Orașului Ghimbav a fost de acord să se acorde finanțarea asociațiilor al cărui conducător era, iar pe de altă parte a dispus asupra modului de încasare și de cheltuire a acestor sume.

Deși Tribunalul Brașov motivează că nu s-au respectat prevederile art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 și art. 21 alin. (1) și (2) lit. f) din O.G. nr. 26/2000, în baza art. 1639-1647 C. civ. consideră că numai asociațiile sunt obligate la restituirea sumelor către Consiliul Local și îl exonerează de la plată pe pârâtul C., chiar dacă nu rezultă din niciun act care să producă efecte valabile că acesta nu ar fi avut nicio calitate în aceste asociații sportive.

Se mai arată că dacă nu ar fi existat încălcarea prevederilor legale de către pârâtul C., nu s-ar fi pronunțat sentința civilă nr. 508/04.04.2017 prin care s-au anulat hotărârile de Consiliu local adoptate cu privire la finanțări și nu s-ar fi constatat nulitatea absolută a contractelor de finanțare.

Se mai arată că potrivit raportului de evaluare întocmit de către Agenția Națională de Integritate se reține că Ministerul Sportului și Tineretului prin adresa nr. x/23.02.2016 a comunicat Agenției Naționale de Integritate că pârâtul C. deținea următoarele funcții: asociat membru fondator al B. și asociat membru fondator și vicepreședinte al B. de la data constituirii și până la data de 23.02.2016.

Cesiunea care se invocă, anterioară contractelor de finanțare nu a operat niciodată.

Raportat la aceste prevederi legale, precum și a faptului că de la data constituirii asociațiilor și până la data de 23.02.2016 pârâtul C. a deținut calitatea de asociat și administrator în cele două asociații, nu poate fi exonerată răspunderea pentru că nu este semnatarul acestor contracte de finanțare.

Recurenta citează dispozițiile art. 128 din Legea nr. 215/2001 pentru a demonstra că există răspunderea pârâtului C., iar consecința este restituirea acordată cu titlu de finanțare nerambursabilă.

Pârâtul a participat în calitate de consilier local și și-a exprimat votul în cadrul ședințelor desfășurate la nivelul Consiliului local al orașului Ghimbav cu ocazia adoptării celor trei hotărâri prin care a fost aprobată încheierea contractelor de finanțare.

S-a constatat de către Agenția Națională de Integritate încălcarea regimului juridic al conflictului de interese printr-un raport definitiv și toate actele juridice încheiate de către pârât, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese să fie sancționate conform art. 23 din Legea nr. 176/2010.

În ceea ce privește petitul 2 al acțiunii, recurenta critică decizia instanței de apel care a reținut că acestea sunt datorate de la data la care sentința rămâne definitivă.

Art. 1254 C. civ. prevede obligația de restabilire a situației anterioare încheierii actului ca și când acest act juridic nu ar fi fost perfectat, termenul de la care trebuie calculate penalitățile este termenul de la care s-au acordat finanțările în baza contractelor de finanțare lovite de nulitate absolută.

Se susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 168 alin. (4) și art. 77 Codul de procedură fiscală, fiind vorba de creanțe datorate bugetului local ca urmare a anulării contractelor de finanțare.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile recurate, și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 520.000 RON, în solidar cu intimatele-pârâte, reprezentând sume acordate de către Consiliul Local Ghimbav în baza contractelor de finanțare lovite de nulitate absolută conform hotărârii nr. 508 A Tribunalului Brașov.

Prin încheierea pronunțată în complet de filtru la data de 29 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 21 ianuarie 2021, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav.

Examinând hotărârea atacată, în limita impusă de criticile din cererea de recurs, încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită în parte recursul reclamantei, pentru considerentele care succed:

Prioritar, se impune precizarea că motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat formal, având în vedere că recursul nu cuprinde critici referitoare la ipotezele în care "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei".

Motivele invocate de recurenta-reclamantă se subsumează criticilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Conform acestor prevederi legale, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza recursului este limitată la criticile formulate de recurentă cu privire la soluția instanței de apel asupra întinderii obligației de restituire a sumelor de bani alocate din bugetul orașului Ghimbav, în ceea ce îl privește pe pârâtul C..

Potrivit sentinței civile nr. 508 din 04.04.2017 Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2016 a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate în contradictoriu cu pârâții C., Consiliul Local Ghimbav și B. și a constatat nulitatea absolută a hotărârilor consiliului local nr. 34/2013, nr. 40/2014 și nr. 85/2015 și a contractelor de finanțare nr. x/2013, nr. y/2014 și nr. 6355/2015.

Prezenta cerere de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1254 C. civ. și pe considerentele hotărârii anterior menționate.

Potrivit art. 1254 C. civ., nulitatea are ca efect considerarea actului că nu s-ar fi încheiat niciodată, obligația de restituire a prestațiilor găsindu-și fundament în acest principiu de drept.

Prin criticile aduse deciziei recurate, în esență, recurenta critică aspectul legat de solidaritatea pasivă care nu a fost reținută de către instanță ca temei al restituirii.

În mod just instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 1445 C. civ., potrivit cărora solidaritatea nu se prezumă, ea trebuie să fie în mod expres prevăzută de părți sau lege.

Susținerile recurentei privind calitatea pârâtului C. în cadrul pârâtei B. și cesiunea părților de interes sunt lipsite de relevanță în cadrul acestui litigiu, întrucât pentru admiterea în parte a acțiunii instanțele devolutive au avut în vedere calitatea de parte a asociațiilor în contractele de finanțare a căror nulitate absolută a fost constată prin sentința civilă nr. 508/2017 a Tribunalului Brașov și lipsa solidarității pasive în ceea ce îl privește pe pârâtul C..

În consecință, restituirea sumelor de bani alocate din bugetul orașului Ghimbav în temeiul acestor juridice constate nule, revine asociațiilor sportive în calitate de părți, ci nu pârâtului C., în calitate de terț față de contractele anterior menționate.

De altfel, aspectele invocate de către recurentă au fost dezlegate în cadrul litigiului anterior, dar nu prezintă relevanță în cadrul litigiului de față, reclamanta neputând indica un temei al solidarității.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata penalităților de întârziere, considerentele instanței de apel sunt greșite, sub aspectul reținerii dispozițiilor speciale în materie fiscală, față de stabilirea momentului acordării penalităților de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Dreptul la plata unor daune interese moratorii este recunoscut dacă prejudiciul a fost generat prin emiterea unui act administrativ nelegal, anulat de instanțele de contencios administrativ.

În executarea contractului de finanțare, ambele părți contractante au îndatorirea de a îndeplini în mod corespunzător și la termen obligațiile asumate, iar în caz contrar sunt ținute de obligația de despăgubire, prin plata daunelor-interese moratorii ori compensatorii.

În prezentul dosar instanța a fost chemată să stabilească care sunt dispozițiile din dreptul intern care reglementează regimul juridic care fundamentează raportul juridic dedus judecății, iar instanța trebuie să lămurească dacă operează dreptul comun în materie de acordare a daunelor interese moratorii, sau operează anumite norme cu caracter special, precum cele ale Codului de procedură fiscală.

Prejudiciul invocat de reclamantă a fost generat prin emiterea unui act administrativ nelegal, anulat de instanțele de contencios administrativ, iar art. 1 alin. (1), art. 18 alin. (3) și art. 19 din Legea nr. 554/2004 prevăd în mod expres posibilitatea reparării unei astfel de pagube, art. 28 din același act normativ permițând completarea dispozițiilor sale cu cele ale dreptului comun, ale C. civ.

Față de aceste considerente, instanța de apel, în rejudecare, va statua asupra momentului de la care sunt datorate daunele interese moratorii, în situația în care s-a stabilit că reclamanta a fost lipsită de folosința unei sume în temeiul unui act anulat de instanțele de contencios administrativ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav împotriva deciziei civile nr. 1708/Ap/2019 din 12 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, va casa în parte decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ GHIMBAV declarat împotriva sentinței civile nr. 104/S din 15 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I Civilă în ceea ce privește pretențiile de plată a penalităților de întârziere, fiind menținute în rest dispozițiile deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ GHIMBAV împotriva deciziei civile nr. 1708/Ap/2019 din 12 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B., A. și C..

Casează în parte decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ GHIMBAV declarat împotriva sentinței civile nr. 104/S din 15 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I Civilă în ceea ce privește pretențiile de plată a penalităților de întârziere.

Menține în rest dispozițiile deciziei atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 aprilie 2021.