ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 931/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 25.01.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Ioan", solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.457.777,48 RON, reprezentând contravaloarea cotei de cheltuieli ce se cuvenea a fi suportată de către pârât, în temeiul contractului de asociere în participațiune nr. x/28.11.2008 încheiat cu reclamanta, astfel cum a fost modificat prin acte adiționale, precum și contravaloarea cotei de venituri ce se cuvenea reclamantei în baza aceluiași contract, după cum aceasta rezultă din fișa contabilă analitică și actele contabile anexate cererii; a mai solicitat obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 2.330.645,10 RON, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere în procent de 0,1% pe zi la sumele restante, calculate conform Cap. III pct. III lit. h) din contract, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 561/01.03.2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.457.777,48 RON, reprezentând contravaloarea cotelor de cheltuieli și venituri, a sumelor de 2.330.645,10 RON, reprezentând penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculată la suma restantă și de 85.828 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 2084/10.12.2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul și a obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 8.520 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs, solicitând anularea ei și exonerarea sa de la plata sumelor la care a fost obligat.

În motivare, după prezentarea situației de fapt și a etapelor procesuale anterioare, recurentul a susținut că instanța de apel nu a evaluat corespunzător raportul de constatare întocmit de Direcția Națională Anticorupție din care rezultă că reclamanta a pretins nejustificat un număr de 83.532 de analize medicale în plus, cu o valoare de 5.763.708 RON.

Recurentul a mai relevat că situația de fapt nu a fost corect analizată, fapt ce a condus la evaluarea nejudicioasă a normelor de drept aplicabile.

A mai susținut că în mod surprinzător instanța de apel a apreciat că documentele contabile nu au fost suficiente pentru a proba situația reală a plății facturilor, deși aceste înscrisuri au prezentat relevanță și consistență pentru cercetarea efectuată de Direcția Națională Anticorupție.

În continuare, a relevat eroarea de judecată efectuată de instanța de apel cu privire la considerentul reținut, în sensul că "nu rezultă că decontarea (...) trebuia să se realizeze în baza datelor programului B.".

Sub acest aspect, recurentul a precizat că toate unitățile sanitare au implementată și utilizează platforma programului B., iar faptul că în cuprinsul contractului nu este menționat acest program nu conduce în mod obligatoriu la concluzia că aceste date sunt incorecte, că numai așa-zisele date înregistrate de partea adversă trebuie luate în considerare și că ar fi singurele corespunzătoare realității. De aceea, a apreciat că nu poate fi obligat să facă plăți nejustificate și să achite din bani publici analize neefectuate.

În final, a mai arătat că nu a creat prejudicii partenerului său contractual, ci că acesta a încercat prin mijloace neonorante să îl forțeze să achite servicii neefectuate.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în argumentarea căreia a susținut că recurentul a reiterat susținerile din întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, iar cererea de recurs reprezintă o preluare a cererii de apel. Astfel, recurentul solicită instanței de recurs o reapreciere a probatoriului administrat, fără a critica punctual hotărârea instanței de apel și fără a indica vreunul dintre motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Recurentul a răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că motivele dezvoltate se încadrează în ipoteza de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților; recurentul a depus la dosar punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că recurentului îi revine obligația de a indica critici de nelegalitate față de decizia pe care o atacă.

Analiza cererii de recurs relevă însă că autorul ei nu a dezvoltat critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate, ci că a prezentat în motivarea căii de atac aspecte generale referitoare la situația de fapt și probatoriul administrat, sens în care s-a limitat la o reluare a susținerilor expuse în fața instanțelor de fond și care au făcut deja obiectul analizei acestora.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta a criticat decizia curții de apel, susținând în esență că nu a fost evaluat corespunzător raportul de constatare întocmit de Direcția Națională Anticorupție și că documentele contabile făceau proba situației reale a plății facturilor, înscrisuri ce au prezentat relevanță pentru cercetarea penală, însă nu și pentru instanța civilă. Totodată, a mai susținut că situația de fapt nu ar fi fost corect analizată și că normele de drept aplicabile litigiului ar fi fost interpretate sau aplicate greșit, fără însă a le indica, dar și că nu poate fi obligat la plată pentru analize medicale neefectuate, iar faptul că în cuprinsul contractului investițional nu este menționat programul B. nu conduce în mod obligatoriu la concluzia că datele sunt incorecte.

Niciuna dintre aceste susțineri nu conturează o veritabilă critică de nelegalitate care să poată fi subsumată motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurentul urmărind să obțină o nouă evaluare a fondului pretențiilor, incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

Așa fiind, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar în mod formal, iar aspectele de netemeinicie invocate de recurent nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situația în speță, deoarece nu se poate considera că afirmațiile recurentului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Ioan" împotriva deciziei civile nr. 2084/10.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.