ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 903/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 14.05.2019, sub nr x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând obligarea fiecărui pârât la plata sumei de 100.000 Euro, pentru prejudiciile ce i-au fost cauzate, precum și la plata sumei de 100.000 Euro pentru prejudiciile cauzate PFA A., ca urmare a "defectului" produsului energie electrică.

Reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 240/2004 care transpune în legislația națională Directiva nr. 85/374/CEE.

Prin sentința civilă nr. 2564 din 18.09.2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr. 15/08.01.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de completate a sentinței civile nr. 2564/18.09.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. ca neîntemeiată.

Reclamanta A. a declarat apel atât împotriva sentinței civile nr. 2564/18.09.2019, cât și împotriva sentinței civile nr. 15/08.01.2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 1176/2020 din 30 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelurile formulate de apelanta A., împotriva sentinței civile nr. 2564/18.09.2019 și împotriva sentinței civile nr. 15/08.01.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații B. și C., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar, în subsidiar, casarea hotărârii recurate și rejudecând, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenții-pârâți B. și C. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată generate de soluționarea prezentei cauze.

La 6 aprilie 2021, recurenta-reclamantă a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, conform art. 519 C. proc. civ., respectiv:

"Dacă PFA-legal identificată prin Codul fiscal și nr. unic de înregistrare este subiect de drept distinct față de persoana fizică legal identificată prin CNP (titular PFA) și dacă PFA ca "persoană fizică care acționează individual și independent", astfel cum este definită PFA în art. 4 din O.U.G. nr. 44/2008 este consumator sau are calitate de consumator în sediul social al PFA în care acționează, în exclusivitate ca "o persoană fizică...în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale", astfel cum este definit consumatorul în art. 2 pct. 2 din Ordonanța 21/1992."

La termenul din data de 7 aprilie 2021, Înalta Curte a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, soluționarea acestei excepții făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 mai 2019, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, prin care reclamanta reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând obligarea fiecărui pârât la plata sumei de 100.000 Euro, pentru prejudiciile ce i-au fost cauzate, precum și la plata sumei de 100.000 Euro pentru prejudiciile cauzate PFA A., ca urmare a "defectului" produsului energie electrică.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, act normativ care face parte din cadrul legislativ privind protecția consumatorilor.

Astfel, prin art. III Titlul II al Legii nr. 363/2007, intitulat "Modificarea unor acte normative privind protecția consumatorilor", legiuitorul a inclus Legea nr. 240/2004 între actele normative ce formează cadrul legislativ privind protecția consumatorilor, care au fost modificate pentru a se asigura armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor.

Deși art. 1 din Legea nr. 240/2004 nu prevede expres faptul că acest act normativ este destinat să asigure protecția consumatorilor cu privire la pagubele generate de produsele cu defecte, acest aspect rezultă cu certitudine din conținutul art. 2 lit. a) pct. 5, art. 7 alin. (1) lit. f) și alin. (2) din lege, legiuitorul folosind noțiunea de consumator.

Prin urmare, este indubitabil că Legea nr. 240/2004 face parte din cadrul legislativ privind protecția consumatorilor, creând o serie de instrumente juridice la îndemâna consumatorilor pentru apărarea drepturilor lor.

În cauză, reclamanta a formulat prezenta acțiune în calitate de consumator sau de consumator profesionist (P.F.A.), susținând că a folosit un produs cu defecte, respectiv energia electrică.

Față de natura pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte reține că acestea au fost solicitate a fi valorificate pe calea unei acțiuni pronunțate în materia protecției consumatorilor.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018" nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j^3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

Prin urmare, obiectul acțiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează o cerere pronunțată în materia protecției consumatorilor.

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1176/2020 din 30 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1176/2020 din 30 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.