ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

11.10.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 55 din 14.04.2021, Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar București, în baza art. 47 C. proc. pen. raportat la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale și după calitatea persoanei a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Militar București, excepție invocată de petenta A..

În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 340 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a plângerii petentei A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 06.11.2020, în dosarul nr. x/2020 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, menținută prin ordonanța nr. 89/II-2/2020 din data de 21.12.2020 a prim-procurorului militar al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar București, în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Giurgiu.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar București a reținut, în esență, că, în dosarul penal nr. x/2020 s-a efectuat urmărirea penală in rem de către procurorul militar din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, urmare a plângerii numitei A. împotriva numitului B., la data reclamării faptelor, colonel în cadrul DGIPI și a agenților de poliție C., D. și E. din cadrul Poliției Municipiului Giurgiu, secția 2 Poliție Rurală Comana, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C. pen., de instigare la săvârșirea infracțiunii de de abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C. pen., de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., de fals în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen., de hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. și de divulgare de informații secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art. 304 alin. . (1) C. pen.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (5) C. proc. pen. (cu denumirea marginală Competența procurorului), procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secțiilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenței parchetului din care fac parte, față de toți participanții la săvârșirea infracțiunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanța competentă potrivit art. 44 C. proc. pen.

În acest sens, s-a apreciat că legiuitorul noului C. proc. pen. a regândit competența instanțelor militare, doar pe două paliere, în sensul reglementării competenței tribunalului militar - cu rang de tribunal - și a curții militare de apel. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 37 C. proc. pen. (1) Tribunalul militar judecă în primă instanță toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date în competența altor instanțe; (2) Tribunalul militar soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.

Ca atare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Militar București a apreciat că, în mod legal, procurorul militar a efectuat urmărirea penală cu privire la faptele pretins săvârșite de către B., la data reclamării faptelor colonel în cadrul DGIPI și a agenților de poliție C., D. și E. din cadrul Poliției Municipiului Giurgiu, secția 2 Poliție Rurală Comana, unul dintre aceștia având calitatea de militar.

Tot astfel, a opinat că, în mod legal, în cadrul procedurii de control pe cale ierarhică, declanșată, potrivit art. 339 C. proc. pen., în aplicarea principiului subordonării ierarhice, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituția României, prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București a soluționat plângerea petentei A. împotriva ordonanței din 06.11.2020, dispusă în dosarul nr. x/2020, prin care procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București a dispus clasarea cauzei privind plângerea numitei A. depusă împotriva col. B. din cadrul DGIPI și a agenților de poliție C., D. și E. din cadrul Poliției Municipiului Giurgiu, secția 2 Poliție Rurală Comana.

Totodată, s-a reținut că, spre deosebire de competența procurorului militar, competența instanței cu privire la cauzele în care există participanți civili la săvârșirea infracțiunilor comise de militari, se determină potrivit art. 44 alin. (4) și (5) C. proc. pen., context în care s-a apreciat că, în speță infracțiunile pretins săvârșite de către B., la data reclamării faptelor, colonel în cadrul DGIPI și a agenților de poliție C., D. și E. din cadrul Poliției Municipiului Giurgiu, secția 2 Poliție Rurală Comana sunt de competența unei instanțe civile, respectiv Tribunalul Giurgiu.

Prin încheierea din 01.02.2022, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 47 alin. (4) C. proc. pen., art. 48 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., s-a admis excepția de necompetență materială și după calitatea persoanei ridicată de judecătorul de cameră preliminară din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. și intimații C., D., E. și B., având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului, în favoarea Tribunalului Militar București.

În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Giurgiu a reținut, în esență, că unul dintre intimații din cauză și anume B. la data reclamării faptelor de către petenta A., era cadru militar activ în cadrul DGIPI, cu grad de colonel, motiv pentru care plângerea petentei a și fost soluționată de către procuror militar din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București.

Judecătorul de cameră preliminară, examinând dispozițiile art. 44 alin. (4) și (5) C. proc. pen., invocate drept temei al declinării competenței de soluționare a plângerii formulate de petenta A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 06.11.2020, în dosarul nr. x/2020 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, menținută prin ordonanța nr. 89/II-2/2020 din data de 21.12.2020 a Primului Procuror Militar al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar București, în favoarea Judecătorului de Cameră Preliminară de la Tribunalul Giurgiu, a reținut că dispozițiile invocate stabilesc competența instanțelor judecătorești în caz de reunire a cauzelor în care competența ar aparține și unei instanțe militare.

Or, în speță judecătorul de cameră preliminară a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (4) și (5) C. proc. pen., invocate drept temei al declinării soluționării plângerii petentei A., întrucât nu se pune problema reunirii unor cauze aflate în procedura de judecată pentru a stabili instanța competentă să soluționeze cauza, ci, în procedura de soluționare a unei plângeri împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, în temeiul art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

Reținând că, potrivit art. 37 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul militar judecă în primă instanță toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că instanța competentă în soluționarea plângerii formulate de petenta A. este Tribunalul Militar București.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Giurgiu și Tribunalul Militar București cu privire la competența de soluționare a plângerii formulate de petenta A., constată următoarele:

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței din 06.11.2020, dispusă în dosarul nr. x/2020, prin care procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București a dispus clasarea cauzei cu privire la col. B. din cadrul DGIPI și a agenților de poliție C., D. și E. din cadrul Poliției Municipiului Giurgiu, secția 2 Poliție Rurală Comana, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C. pen., de instigare la săvârșirea infracțiunii de de abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C. pen., de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., de fals în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen., de hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. și de divulgare de informații secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art. 304 alin. . (1) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 340 C. proc. pen., după respingerea plângerii formulate conform art. 336 - art. 339 C. proc. pen., împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, persoana a cărei plângere a fost respinsă conform art. 339, poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță,

Totodată, conform dispozițiilor art. 37 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul militar judecă în primă instanță toate infracțiunile comise de militari, până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Ca urmare, legiuitorul a stipulat în mod expres și fără echivoc faptul că, tribunalul militar judecă în primă instanță toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel, respectiv, atât infracțiunile comise în legătură cu serviciul, cât și cele comise în afara serviciului.

Conform prevederilor art. 56 alin. (5) C. proc. pen., procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secțiilor militare ale parchetelor, efectuează urmărirea penală potrivit competenței parchetului din care fac parte, față de toți participanții la săvârșirea infracțiunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanța competentă potrivit art. 44 C. proc. pen.

Așadar, dispozițiile art. 44 alin. (4) și (5) C. proc. pen. stabilesc în mod clar că, dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine instanței civile, iar dacă instanța militară este superioară în grad, competența revine instanței civile echivalente în grad potrivit art. 41 și art. 42 C. proc. pen.

Din analiza actelor dosarului se constată că intimatul B. avea calitatea de colonel în cadrul DGIPI la data reclamării faptelor, fiind singura parte cu o calitate specială ce ar fi putut atrage competența instanței militare.

Cu toate acestea, având în vedere că ceilalți intimați, respectiv agenții de poliție C., D. și E. din cadrul Poliției Municipiului Giurgiu, secția 2 Poliție Rurală Comana nu au nicio calitate de natură a atrage competența instanței militare, Înalta Curte constată că în cauză competentă a soluționa cauza este instanța civilă, respectiv Tribunalul Giurgiu, în raport de dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care stabilesc infrancțiunile ce se judecă în primă instanță de către tribunal.

Prin urmare, competența de soluționare a plângerii petentei A. împotriva soluției de clasare dispusă în dosarul nr. x/2020 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, menținută prin ordonanța nr. 89/II-2/2020 din data de 21.12.2020 a prim-procurorului militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, aparține judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Giurgiu.

Înalta Curte nu poate reține opinia exprimată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Giurgiu în sensul că, în cauză, dispozițiile art. 44 alin. (4) și (5) C. proc. pen. sunt aplicabile doar în situația reunirii unor cauze aflate în procedura de judecată pentru a stabili instanța competentă să soluționeze cauza, nu și în procedura de soluționare a unei plângeri împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, întrucât, astfel cum s-a arătat în precedent, ulterior efectuării urmăririi penale de către parchetul militar în condițiile art. 56 alin. (5) C. proc. pen., sesizarea instanței competente se stabilește potrivit art. 44 C. proc. pen.

În consecință, în baza art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Tribunalului Giurgiu, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.