ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 897/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI APĂRĂRII NATIONALE, a solicitat anularea în totalitate a actului administrativ fiscal, individual reprezentat de Decizia nr. 109171D din 19.02.2019 și anularea obligației de plata a sumei de 57.729 RON prevăzută în titlu sub forma de sume "plătite si încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale" conform anexei la decizie. În subsidiar, a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 109171D din 19.02.2019 în sensul menținerii obligației de restituire doar în privința diferenței dintre pensia pentru limita de vârsta și cea reprezentând pensia de urmaș, cu obligarea reclamantei la plata acestor eventuale diferențe și, în temeiul art. 167 din Codul de Procedură Fiscală, să se constatate compensarea legală a sumei de 57.729 RON prevăzută în Decizia nr. 109171D din 19.02.2019 sub forma de sume plătite și încasate cu titlu de prestații de asigurări sociale din fondul de asigurări al intimatei Casa de Pensii Sectoriala a M.A.N. în dosarul nr. x și sumele cuvenite subsemnatei cu titlu de pensie pentru limita de vârsta aferenta aceleiași perioade, recalculate în dosarul de pensionare nr. x conform principiului contributivității, drepturi suspendate în conformitate cu prevederile Deciziei nr. x din 06.08.2015.

Prin sentința civilă nr. 5745 din data de 22.10.2019, pronunțată de către Tribunalul București, secția a VIII- a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE.

A fost anulată Decizia de debit nr. x/19.02.2019 emisă de pârâtă.

A fost exonerată reclamanta de plata debitului în cuantum de 57.729 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE.

Prin decizia civilă nr. 1806 din 26 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul formulat de apelanta pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, împotriva sentinței civile nr. 5745 din data de 22.10.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata reclamantă A., a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac, casarea în totalitate a deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanței de apel.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurenta susține că sentința primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea normelor imperative ce stabilesc competența funcțională de judecată a cauzelor având ca obiect contestații împotriva actelor administrativ fiscale stabilită în favoarea secției a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, decizia contestată reprezentând un act administrativ fiscal privind recuperarea unei creanțe fiscale, în sensul dispoziților art. 100 din Codul de procedură fiscală.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Totodată, contrar celor reținute de instanța de apel, cererea privind examinarea opțiunii cu privire la pensia de urmaș a fost depusă la data de 07.05.2015, iar Decizia nr. 130639 privind acordarea pensiei de urmaș, a fost emisă la data de 12.05.2015.

Recurenta arată că temeiul dreptului său de opțiune la plata pensiei de urmaș l-au constituit prevederile art. 92 din Legea nr. 263/2010, iar instanța de apel a susținut eronat că dispozițiile art. 86 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare au fost menționate spre "informare" în decizia nr. 130639/12.05.2015 și ar fi fost aplicabile și la data formulării opțiunii de pensie de către reclamantă.

Totodată, consideră că nu poate fi primită susținerea instanței de apel conform căreia "în speță nu sunt aplicabile, nefiind identitate de raționament juridic, considerentele din cauza CEDO reținută de către prima instanță, din moment ce soțul supraviețuitor avea cunoștință de obligația ce-i incumba, din chiar decizia emisă în favoarea sa."

Raportat la capătul subsidiar al cererii introductive, susține că în mod eronat instanța de apel s-a raportat la dispozițiile art. 1617 alin. (1) C. civ.

Intimata-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI APĂRĂRII NATIONALE a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității, iar în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii instanței de apel ca fiind temeinică și legală.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, față de care constată următoarele:

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 mai 2019, pe rolul Tribunalului București, prin care reclamanta A., în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI APĂRĂRII NATIONALE, a solicitat anularea în totalitate a actului administrativ fiscal, individual reprezentat de Decizia nr. 109171D din 19.02.2019 și anularea obligației de plata a sumei de 57.729 RON prevăzută în titlu sub forma de sume "plătite si încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale" conform anexei la decizie. În subsidiar, a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 109171D din 19.02.2019 în sensul menținerii obligației de restituire doar în privința diferenței dintre pensia pentru limita de vârsta și cea reprezentând pensia de urmaș, cu obligarea reclamantei la plata acestor eventuale diferențe și, în temeiul art. 167 din Codul de Procedură Fiscală, să se constatate compensarea legală a sumei de 57.729 RON prevăzută în Decizia nr. 109171D din 19.02.2019 sub forma de sume plătite și încasate cu titlu de prestații de asigurări sociale din fondul de asigurări al intimatei Casa de Pensii Sectoriala a M.A.N. în dosarul nr. x și sumele cuvenite subsemnatei cu titlu de pensie pentru limita de vârsta aferenta aceleiași perioade, recalculate în dosarul de pensionare nr. x conform principiului contributivității, drepturi suspendate în conformitate cu prevederile Deciziei nr. x din 06.08.2015.

Față de natura pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte reține că acestea izvorăsc dintr-un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018" nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j^3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

Prin urmare, obiectul acțiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Totodată, dispozițiile art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, iar hotărârile curților de apel, precum și cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive.

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1806 din 26 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1806 din 26 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.