ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2757/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 28.01.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtele Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Locală de Pensii Sector 4 București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze decizia de pensie pentru limită de vârsta nr. x/13.12.2018, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 București și să oblige pârâta Casa de Pensii a Municipiului București să emită o nouă decizie, prin care să îi fie stabilite drepturile de pensie începând cu 01.02.2016 și valorificate veniturile menționate în adeverința nr. x/11.10.2018, emisă de S.C. PROGRESUL S.A.

Prin sentința civilă nr. 2911/22.05.2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel.

În cuprinsul memoriului de apel, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor din Legea nr. 263/2010 și a normelor metodologice de aplicare a acesteia, H.G. nr. 257/2011, solicitând sesizarea Curții Constituționale.

Prin încheierea din 23.06.2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Prin decizia civilă nr. 2333/21.07.2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința apelată și a admis în parte acțiunea, în sensul că a anulat decizia de pensie nr. x/13.12.2018, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 București și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă decizie de pensie pentru limită de vârstă, prin care să valorifice, la stabilirea cuantumului drepturilor de pensie, începând cu data de 01.11.2018, pe lângă veniturile deja valorificate, sumele din adeverința nr. x/11.10.2018, emisă de S.C. PROGRESUL S.A., reprezentând salariul acordat și sumele aferente sporului de vechime pentru intervalul cuprins între 01.10.1992 și 30.03.2001; a respins celelalte pretenții ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509-513 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2020 și încadrată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 202/20.01.2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs A..

În motivarea recursului, a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate pe care a invocat-o, în condițiile în care curtea de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.

Sub acest aspect, recurenta a arătat că a înregistrat pe rolul curții de apel mai multe cereri de sesizare a instanței de control constituțional cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, respectiv a dispozițiilor din Legea nr. 263/2010 și a normelor metodologice de aplicare a acestora, pct. 6 din Anexa 15 a H.G. nr. 257/2011, în motivarea cărora a arătat că se impune implementarea unui soft adecvat la nivelul caselor de pensii care să prevină eventualele erori ce pot apărea în cursul soluționării dosarelor de pensii.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepțiile inadmisibilității recursului declarat împotriva deciziei nr. 202/20.01.2021 și a necompetenței sale materiale de soluționare a cererii de îndreptare, lămurire și completare a deciziilor nr. 1707/23.06.2020 și nr. 2333/21.07.2020, precum și a cererii de revizuire îndreptate împotriva acelorași decizii, asupra cărora reține următoarele:

Asupra excepției inadmisibilității recursului declarat împotriva deciziei nr. 202/20.01.2021, raportat la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 202/20.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în revizuire.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Trebuie menționat că în cauza de față nu sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., care deschid calea de atac a recursului în ipoteza revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât revizuirea a fost examinată din perspectiva art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., împrejurare ce atrage incidența art. 513 alin. (5) C. proc. civ., citat mai sus.

În speță, A. a învestit instanța, la data de 28.01.2019, cu un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Pe de altă parte, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Prin urmare, față de dispozițiile legale sus-menționate, decizia pronunțată în apel, a cărei revizuire s-a solicitat, nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Așa fiind, față de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici decizia pronunțată în revizuire nu este supusă recursului.

Cu alte cuvinte, decizia atacată nu este supusă recursului, întrucât nici hotărârea împotriva căreia s-a formulat revizuirea nu era supusă, la rândul său, acestei căi de atac.

Așadar, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nr. 202/20.01.2021.

Referitor la excepția necompetenței materiale în ceea ce privește cererea de îndreptare, lămurire și completare a deciziilor nr. 1707/23.06.2020 și nr. 2333/21.07.2020, precum și a cererii de revizuire îndreptate împotriva acelorași decizii, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 131-132 C. proc. civ., reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate …", iar, potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".

Raportând textele legale evocate la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Necompetența este de ordine publică: 2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad", și, totodată, văzând și dispozițiile prevăzute de art. 442-444 C. proc. civ. în materia îndreptării, lămuririi și completării hotărârilor, instanța supremă constată că nu este competentă să soluționeze cererea pendinte.

Cererea în materia îndreptării, lămuririi, înlăturării a dispozițiilor contradictorii ori de completare a hotărârii în condițiile art. 442-444 C. proc. civ. se adresează instanței care a pronunțat-o și va fi soluționată în aceeași compunere sau constituire precum aceea prevăzută de lege pentru pronunțarea hotărârii vizate cu o astfel de cerere.

Totodată, Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, la art. 111 alin. (6), prevede astfel:

"Cererile de îndreptare a erorilor materiale și cererile de completare sau lămurire a hotărârii se soluționează de completul care a pronunțat hotărârea a cărei îndreptare ori lămurire se solicită (...)".

Constatând că deciziile nr. 1707/23.06.2020 și nr. 2333/21.07.2020 a căror îndreptare, lămurire și completare se solicită sunt pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a cererilor aparține acestei instanțe.

Totodată, Înalta Curte constată că nu este competentă să soluționeze nici cererea de revizuire exercitată împotriva deciziilor nr. 1707/23.06.2020 și nr. 2333/21.07.2020 ale Curții de Apel București, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 510 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere".

În speță, A. a precizat că înțelege să formuleze cerere de revizuire, însă, fără a arăta, temeiul de drept pe care își întemeiază calea de atac exercitată.

Întrucât din conținutul actului de procedură ce emană de la A. nu sunt conturate elemente care să justifice incidența normei derogatorii ce ar determina competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauză, din perspectiva art. 510 alin. (2) C. proc. civ. și, constatând că deciziile a căror retractare se solicită sunt date de Curtea de Apel București, competența de soluționare a revizuirii aparține acestei instanțe.

Așa fiind, Înalta Curte, va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a cererilor de îndreptare, lămurire și completare a hotărârilor menționate, respectiv de revizuire, formulate de A..

În temeiul art. 101 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin hotărârea nr. 1357/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte va dispune înaintarea cererii de recurs exercitate împotriva deciziilor nr. 1707/23.06.2020 și nr. 2333/21.07.2020 ale Curții de Apel București la compartimentul de registratură în vederea înregistrării și repartizării lor aleatorii, având în vedere că a fost învestită numai cu soluționarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 202/20.01.2021.

Pentru considerentele ce preced, în baza art. 483 alin. (2) C. proc. civ., rap. la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., art. 442-444 C. proc. civ. și art. 510 alin. (1) C. proc. civ., rap. la art. 132 alin. (3) și văzând și dispozițiile art. 101 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nr. 202/20.01.2021, să decline competența de soluționare a cererii de îndreptare, lămurire și completare a deciziilor civile nr. 1707/23.06.2020 și nr. 2333/21.07.2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și a cererii de revizuire formulate împotriva acelorași hotărâri, și totodată să trimită compartimentului de registratură în vederea înregistrării și repartizării aleatorii a cererii de recurs exercitate împotriva deciziilor civile nr. 1707/23.06.2020 și nr. 2333/21.07.2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 202/20.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Declină în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a cererii de îndreptare, lămurire și completare a deciziilor civile nr. 1707/23.06.2020 și nr. 2333/21.07.2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și a cererii de revizuire declarate împotriva acelorași hotărâri, formulate de A..

Trimite cererea de recurs formulată de recurenta A. împotriva deciziilor civile nr. 1707/23.06.2020 și nr. 2333/21.07.2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, compartimentului de registratură în vederea repartizării.

Definitivă în ceea ce privește dispoziția de respingere a recursului.

Fără nicio cale de atac în ceea ce privește dispoziția de declinare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2021.