ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 605/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A. și S.C. B. S.A. prin Unitatea Bancară Argeș Pitești, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 131.000 euro, contravaloare în RON la data plății, reprezentând sume de bani sustrase din cutia de valori nr. x din cadrul Unității Bancare B.. Argeș Pitești, la plata sumei de 10.000 Euro reprezentând prejudiciu moral, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 325/2019 din 13.09.2019 Tribunalul Argeș a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A..

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 348/A-COM din 08.09.2020 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești la 22.10.2020.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta arată că la data de 26.06.2013 între B. și reclamantă a fost încheiat contractul de închiriere casetă de valori, prin care pârâta a pus la dispoziția reclamantei caseta de valori nr. 08 în vederea depozitării de bunuri fără valoare declarată.

Din cuprinsul pct. 2 din contract, nu rezultă obligația reclamantei de a aduce la cunoștinșa băncii conținutul casetei de valori și proveniența bunurilor depozitate acolo, această probă fiind efectată în fața instanței de fond prin actele translative de proprietate și martori.

Reclamanta mai arată că s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte cu suma de 131.000 Euro, cauza a fost clasată, fiind împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.

În motivare se mai arată că tribunalul a apreciat greșit condiția referitoare la nerespectarea obligațiilor contractuale, întrucât, neexecutând obligația de a păstra în siguranța cutia de valori, intimata-pârâtă nu și-a respectat obligația contractuală. În ceea ce privește condiția referitoare la prejudiciu, tribunalul a reținut în mod greșit faptul că reclamanta nu a putut face dovada prejudiciului solicitat în cuantum de 131.000 euro. În acest sens, recurenta susține că nu se justifica închirierea a două căsuțe de valori în care să fie depozitate economiile familiei și solicită încuviințarea în calitate de martor a numitului D. care să facă declarații sub jurământ în legătură cu sumele de bani depozitate în cutia de valori.

Se reproșează instanței de apel că s-a mulțumit să facă referire la martorii audiați în fața primei instanțe, fără să facă referire la cererea de suplimentare a probatoriului formulată în apel.

Tribunalul motivează neîndeplinirea condiției referitoare la prejudiciu și pe faptul că a trecut o perioadă de timp de cea 10 ani de la data actelor translative de proprietate. În realitate, actele translative de proprietate sunt întocmite în anul 2008, iar în 2013 a fost închiriată căsuța de valori, an în care a fost săvârșit furtul, fiind vorba despre o perioadă de aproximativ 5 ani. Familia A. nu a apelat la varianta depozitarii sumelor de bani în bancă, într-un depozit sau cont personal din cauza comisioanelor bancare foarte mari, a condițiilor legate de administrarea conturilor și posibilitățile limitate de acces la sumele de bani, neîncrederea în sistemul bancar fiind un alt argument.

În ceea ce privește motivarea primei instanțe în sensul că nu s-a făcut dovada deținerii sumelor de bani, se solicită, în temeiul disp.art. 478 alin. (2) C. proc. civ., suplimentarea probei cu martori, sens în care propune audierea în calitate de martor a numitului D., care urmează să declare sub prestare de jurământ faptul că A. și familia A. au deținut sumele de bani solicitate prin acțiune, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în ședința din data de 06.09.2019.

Referitor la raportul de cauzalitate între prejudiciul cauzat reclamantei și fapta ilicită săvârșită de pârâta B.., se arată că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală.

Față de cererea privind acordarea daunelor morale, recurenta susține că prejudiciul moral solicitat prin cererea de chemare în judecată este cauzat de trauma suferită de reclamantă și familia acesteia în momentul în care a descoperit că economiile familiei au fost sustrase din incinta unei bănci comerciale de renume.

Având în vedere aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în vederea admiterii și administrării probatoriului solicitat.

Intimata-pârâtâ B. S.A. prin Unitatea Bancară Argeș Pitești a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și a solicitat în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

La termenul de judecată din 11 martie 2021, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului, invocată de către intimata-pârâtă, asupra căreia a rămas în pronunțare, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, asupra excepției nulității recursului invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiași articol stipulează în sensul că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. d) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Conform prevederilor art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute la pct. 1-8 în acest articol.

Dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Înalta Curte constată că recurenta a indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., însă, în motivarea incidenței acestora nu a expus argumente apte a fi subsumate motivului de casare indicat și nici conținutul acestora nu permite încadrarea, de către instanță, în niciunul dintre celelalte motive de casare, reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, în esență, după prezentarea pe larg a situației de fapt ce a generat prezentul litigiu și a soluțiilor pronunțate de către instanțele de fond, recurenta a susținut nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva soluției de respingere a cererii de chemare în judecată, motivarea recursului fiind efectuată prin reproducerea conținutului cererii de apel.

În argumentarea acestei critici, recurenta a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a respins cererea de probatorii și a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii contractuale a pârâtei.

Or, potrivit dispozițiilor art. 479 alin. (2) din C. proc. civ., aprecierea asupra necesității probelor este atributul exclusiv al instanței de apel.

Or, simpla redare a propriilor considerente care ar justifica o altă situație de fapt decât cea reținută de către instanța de apel sau a invocării unor norme legale, fără formularea unor critici concrete cu privire la soluția pronunțată de curtea de apel, nu poate echivala cu o motivare a căii de atac, în sensul dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. și care să permită exercitarea controlului de legalitate.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că aspectele dezvoltate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs referitoare la respingerea cererii de probatorii precum și susținerile conform cărora, în mod greșit, instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului, vizează aprecierea probelor și situația de fapt a speței, nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii instanței de apel, astfel încât nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția nulității și va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 348/A-COM din data de 09 sepetembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 348/A-COM din 08 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A. - PRIN UNITATEA BANCARĂ ARGEȘ-PITEȘTI.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2021.