ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 541/2021

Ședința publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 29 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A.. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 53.160 euro (237.704,94 RON la cursul B.N.R. din 23 februarie 2016), reprezentând contravaloarea mărfurilor nelivrate către destinatar.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3, art. 17 și art. 29 din Convenția CMR, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972.

Prin sentința nr. 526/2016 din 12 octombrie 2016, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 53.160 euro sau contravaloarea în RON la data plății, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.859 RON.

Împotriva sentinței primei instanțe, B. S.R.L. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

La 13 martie 2017, B. S.R.L. a formulat cerere de strămutare a judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova.

Prin încheierea nr. 662 din 5 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a strămutat cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 de la Curtea de Apel Craiova, la Curtea de Apel Timișoara, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă la 10 mai 2017, sub același număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 698 din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 526/12.10.2016, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei instanței de apel, B. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel a respins apelul său ca nefondat, apreciind, în esență, ca această parte avea obligația, în calitate de transportator, de a livra marfa la destinație.

În combaterea deciziei atacate, autoarea recursului a subliniat că locul livrării mărfii a fost schimbat chiar de intimata-reclamantă.

Recurenta-pârâtă a prezentat în detaliu aspectele referitoare la încărcarea și predarea mărfii, susținând, în esență, că marfa a fost predată unui prepus al intimatei-reclamante.

Autoarea recursului a învederat că marfa nu a fost predată destinatarului, întrucât a fost deposedată de marfă prin săvârșirea unor manopere dolosive.

Aceeași parte a mai arătat că intimata-reclamantă a procedat contrar uzanțelor din comerțul internațional în ceea ce privește plata mărfurilor expediate către o destinație necunoscută, întrucât nu a încasat nici măcar un avans de la destinatar.

În acest context, recurenta-pârâtă a conchis că marfa a fost returnată expeditorului sau a fost înscenat un furt pentru ca intimata-reclamantă să rămână atât cu marfa, cât și cu sumele de bani obținute de la asigurător.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante la 10 ianuarie 2020.

Intimata-reclamantă nu a înțeles să uzeze de dreptul de a depune întâmpinare la recurs.

Prin rezoluția de primire a dosarului, s-a constatat că cererea de recurs formulată de B. S.R.L. nu are anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 3.072,86 RON, datorată conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

În aceste condiții, prin adresa emisă la 7 ianuarie 2020, comunicată recurentei la 10 ianuarie 2020, Înalta Curte i-a pus în vedere să complinească lipsa de mai sus, cu mențiunea că are posibilitatea de a formula în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 10 noiembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Față de raportul comunicat, niciuna din părți nu a uzat de dreptul de a depune punct de vedere la raport, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 28 decembrie 2020, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (5)-(7) C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului în completul de filtru la data de 9 martie 2021.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON."

Prin urmare, critica privind soluția de respingere ca nefondat a apelului declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 526/12.10.2016, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2016, având ca obiect pretenții trebuia timbrată cu suma de 3.072,86 RON, calculată la suma contestată de 53.160 euro.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că, la cererea de recurs, se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În speță, prin rezoluția din 7 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit că recurenta B. S.R.L. datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de 3.072,86 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa emisă la 7 ianuarie 2020, comunicată recurentei la 10 ianuarie 2020, a fost adus la cunoștința acesteia cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, precum și faptul că are posibilitatea de a formula în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Recurenta nu a înțeles să formuleze o astfel de cerere.

În consecință, față de faptul că partea nu a uzat de dreptul de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru sau cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici nu a achitat taxa de timbru până la termenul de judecată acordat în cauză, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurenta B. S.R.L. nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ.

În aceste condiții, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 698 din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 698 din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2021.