ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 513/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 513/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 25 februarie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2019 pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc, sub nr. x/2019, având ca obiect ordonanță de plată, creditorul A. (fostă A.), în contradictoriu cu debitoarea B., a solicitat instanței obligarea debitoarei la a-i plăti un debit total de 2.395,88 RON provenit din două contracte încheiate de debitoare cu C. S.A.
Din verificările instanței în baza de date DEPABD, ca urmare a faptului că citația comunicată la adresa din Târgu Secuiesc s-a întors cu mențiunea "destinatarul nu mai locuiește la această adresă", a reieșit că debitoarea are domiciliul activ din 16 ianuarie 2018 în localitatea Drăgușeni, județul Suceava și a luat numele de B. în urma căsătoriei.
La termenul de judecată din 13 septembrie 2019 instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Secuiesc și a amânat pronunțarea la data de 26 septembrie 2019.
Prin încheierea din 26 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Târgu Secuiesc, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Secuiesc invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de creditorul A. (fostă A.), în contradictoriu cu debitoarea B., în favoarea Judecătoriei Săveni.
În argumentarea acestei soluții, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 121 din C. proc. civ. cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.
Așadar, în astfel de cauze, legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă pentru instanța de la domiciliul consumatorului.
Judecătoria Târgu Secuiesc a reținut că reclamanta-creditoare are calitatea de profesionist, iar pârâta-debitoare are calitatea de consumator după cum reiese din prevederile Legii nr. 193/2000.
S-a mai reținut că domiciliul debitoarei este situat în localitatea Drăgușeni din județul Suceava ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Săveni.
Prin sentința civilă nr. 647/2020 din 4 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Săveni, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Săveni invocată de instanță, din oficiu, competența de soluționare a cererii având ca obiect ordonanță de plată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., fiind declinată în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Săveni și Judecătoria Târgu Secuiesc, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Analizând excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, Judecătoria Săveni a apreciat că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 121 din C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.
S-a reținut că reclamanta are calitatea de profesionist, în sensul art. 3 alin. (2) și (3) din C. civ., deoarece exercită a activități organizate ce constau în prestarea de servicii cu scop lucrativ, iar pârâta este un consumator care a încheiat, în calitate de beneficiar, un contract de prestări de servicii cu o companie de telefonie mobilă, care a cesionat creanța avută față de debitoare, către reclamantă.
Având în vedere că pârâta și-a stabilit domiciliul în municipiul Târgu Secuiesc din data de 23 octombrie 2019, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată la instanța mai întâi sesizată, este evident că această judecătorie este competentă să soluționeze litigiul dintre părți, și nu Judecătoria Săveni.
Oricum, competența judecării cauzei era câștigată de Judecătoria Târgu Secuiesc, de vreme ce această instanță a invocat excepția abia la al doilea termen de judecată, și nu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, astfel cum statuează prevederile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.
Nu în ultimul rând, instanța a învederat faptul că localitatea Drăgușeni din județul Suceava nu se află în circumscripția Judecătoriei Săveni, județul Botoțșni, ci a Judecătoriei Fălticeni, județul Suceava, astfel cum prevăd dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 337/1993 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 11 decembrie 2020.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă la 6 iunie 2019, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.
Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".
Totodată, articolul 131 alin. (1) din același cod stabilește că "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".
Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate rezultă că excepția de necompetență materială sau teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
În speță, domiciliul debitoarei B., la data înregistrării cererii de emitere a unei ordonanțe de plată pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc, se afla comuna Drăgușeni, sat Drăgușeni nr. 81, județul Suceava, însă Judecătoria Târgu Secuiesc nu a invocat excepția necompetenței sale teritoriale la termenul de judecată din 12 iulie 2019, la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar părțile puteau pune concluzii, ci la termenul de judecată din 13 septembrie 2019.
Prin urmare, depășirea momentului procesual până la care putea fi invocată excepția necompetenței teritoriale de ordine publică a atras decăderea din dreptul de a invoca această excepție, cu consecința acoperirii eventualelor neregularități procedurale cu privire la competența instanței sesizate.
Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 131, raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2021.