ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 485/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VI-a civilă, la 25 august 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.400,072 RON, rămasă de achitat din factura fiscală nr. x din 23 decembrie 2014 emisă în executarea contractului de antreprenoriat de specialitate nr. x din 3 octombrie 2014; la plata penalităților de întârziere în cuantum de 14.532,1211 RON (calculate până la 14 iulie 2015) aferente restului de 8.400,072 RON, rămas de achitat din factura fiscală nr. x din 23 decembrie 2014, precum și a penalităților ce curg în continuare până la data plății efective a acestui rest de debit; la plata penalităților de întârziere în cuantum de 351.422,35 RON, aferente plății cu întârziere a facturilor fiscale nr. x din 20 noiembrie 2014, respectiv nr. 241 din 23 decembrie 2014, emise în executarea contractului anterior menționat și plătite cu întârziere de către societatea pârâtă; cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea precizatoare depusă la dosar, reclamanta S.C. A. S.R.L. a arătat că penalitățile aferente facturii fiscale nr. x din 23 decembrie 2014 sunt în cuantum de 295.347,216 RON.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare si cerere reconvenționala prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a acțiunii formulate de reclamantă, iar pe cale reconvențională a solicitat obligarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 62.841,70 euro cu TVA inclus, reprezentând lucrări suplimentare; la plata sumei de 20.000 euro în conformitate cu dispozițiile art. 13.2. din contract ca urmare a depășirii termenului de execuție; la plata sumei de 476.147,10 euro cu TVA inclus, reprezentând penalități de întârziere de 1% aplicate la valoarea contractului conform art. 6.2 calculate de la 24 noiembrie 2014 până la 25 martie 2015; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1250 din 25 aprilie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a obligat pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 75.227,47 RON, reprezentând penalități de întârziere datorate pentru plata cu întârziere a facturii fiscale nr. x din 23 decembrie 2014 emise în baza contractului de antreprenoriat de specialitate nr. x din 3 octombrie 2014; a respins celelalte pretenții, ca neîntemeiate; a respins capetele 1 și 3 ale cererii reconvenționale privind pretențiile în sumă de 62.841,70 euro cu TVA, reprezentând lucrări suplimentare achitate, și în sumă de 2.417,15 euro plus TVA, reprezentând contravaloare lucrări suplimentare efectuate de alți subcontractori, ca neîntemeiate; a anulat capetele 2 și 4 ale cererii reconvenționale, ca netimbrate și a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.609,54 RON, reprezentând taxă de timbru și onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat apel, iar pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 1176A din 4 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a respins apelul incident formulat de pârâta S.C. B. S.R.L. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei și penalitățile de întârziere de 1% pe zi datorate pentru plata cu întârziere a sumei de 41.300 RON din factura fiscală nr. x din 23 decembrie 2014 emisă în baza contractului de antrepriză nr. x din 3 octombrie 2014 calculate de la scadența din 22 ianuarie 2015 până la data achitării acesteia. A menținut în rest dispozițiile sentinței atacate. A obligat pârâta S.C. B. S.R.L. la plata către reclamanta S.C. A. S.R.L. a sumei de 1.396 RON diferență cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru fond și apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând casarea în parte a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta susține că au fost încălcate și aplicate greșit dispozițiile art. 1266, art. 1267, art. 1270 și ale art. 1271 C. civ. prin raportare la art. 6, art. 3.4.1 - 3.4.3, art. 3.4.5, art. 4, art. 4.5, art. 3.1, art. 2.1, art. 2.4 și art. 7 din contractul de antreprenoriat.

Autoarea căii de atac apreciază că au fost greșit interpretate dispozițiile art. 277, art. 309 alin. (2) și art. 310 C. proc. civ. și s-a reținut o situație de fapt greșită în ceea ce privește, între altele, executarea lucrărilor de către intimată.

Recurenta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că soluția preconizată este aceea de anulare a recursului.

Prin încheierea din 16 septembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

S-a fixat termen în vederea examinării recursului la 13 februarie 2021, termen care a fost preschimbat la 24 februarie 2021, în contextul adoptării unor măsuri de protecție în scopul prevenirii unor eventuale situații generate de pandemia de COVID-19.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Recurenta a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., dar din memoriul de recurs rezultă că autoarea căii de atac nu expune critici de nelegalitate în susținerea motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta invocă încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1266 (interpretarea după voința concordantă a părților), art. 1267 (interpretarea sistematică), art. 1270 (forța obligatorie a contractului) și ale art. 1271 C. civ. (impreviziunea) și susține că nu au fost corect interpretate clauzele contractului încheiat între părți.

Autoarea căii de atac nu dezvoltă critici de nelegalitate din care să rezulte în ce constă aplicarea greșită a legii raportat la obiectul cauzei, ci solicită instanței de recurs să interpreteze prevederile contractului și să analizeze aspecte de fapt, cum ar fi raporturile dintre părți, modul în care acestea și-au executat obligațiile, modul în care au fost emise și achitate facturile.

Simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru a justifica încadrarea argumentelor recurentei în cazurile de casare prevăzute de lege.

Afirmațiile prin care se susține nerespectarea prevederilor art. 277, art. 309 alin. (2) și art. 310 C. proc. civ., texte de lege care se referă la proba cu înscrisuri, proba cu martori și începutul de dovadă scrisă, nu constituie critici de nelegalitate ale deciziei recurate deoarece autoarea căii de atac își exprimă în fapt nemulțumirea față de modul în care instanța de apel a apreciat asupra probelor

Instanța de recurs nu poate reanaliza clauzele contractuale în discuție și nici nu poate reevalua situația de fapt, revenind asupra probatoriului. Recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia nu se poate rejudeca fondul și se pot analiza exclusiv aspectele de nelegalitate, nu și cele de netemeinicie.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod și, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1176A din 4 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1176A din 4 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.