ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 470/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Neamț, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, anularea deciziei nr. 269506 din 6 decembrie 2018 privind respingerea cererii de recalculare a pensiei de limită de vârstă și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu luarea în calcul a adeverinței nr. x din 16 iulie 2018, eliberată de angajator.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin încheierea de ședință din 15 mai 2019, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 479/2019 din 25 septembrie 2019, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a admis contestația formulată de reclamantul A., a anulat decizia nr. 269506 din 6 decembrie 2018 și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț la recalcularea drepturilor de pensie în favoarea contestatorului conform adeverinței nr. x din 16 iulie 2018.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț.

Prin decizia civilă nr. 248 din 22 iunie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat în parte încheierea de ședință din 15 mai 2019 cu privire la excepția inadmisibilității, a anulat sentința apelată, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii A. a formulat contestație în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins ca nefondată contestația în anulare.

A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 248 din 22 iunie 2020 și a deciziei nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurentul-reclamant arată că pârâta nu a ținut seama de toate actele care dovedesc numarul de ore suplimentare lucrate și că deciziile emise de pârâtă nu țin cont de prevederile Legii nr. 127/2019.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Recursul vizează decizia nr. 248 din 22 iunie 2020 și decizia nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Instanța supremă reține că decizia nr. 248 din 22 iunie 2020 a fost pronunțată în cadrul unei acțiuni din materia asigurărilor sociale, în calea de atac a apelului.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale, ca urmare această decizie nu este susceptibila de a fi atacată cu recurs.

Prin decizia nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de recurent împotriva deciziei nr. 248 din 22 iunie 2020.

Înalta Curte reține că decizia atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată într-un litigiu din materia asigurărilor sociale, în calea de atac a apelului. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale. Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Văzând dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, instanț supremă constată că decizia nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020 nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea recursului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) art. și al art. 508 alin. (4) C. proc. civ. și dând eficiență prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 248 din 22 iunie 2020 și a deciziei nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 248 din 22 iunie 2020 și a deciziei nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.