ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 93/2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 mai 2018 pe rolul Tribunalului Neamț, sub număr de dosar x/2018, contestatorul A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Neamț, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată intimata ca la calculul drepturilor de pensie să fi valorificate salariile brute menționate în adeverința numărul 6610 din data de 8.02.2018 eliberată de S.C. B.. Totodată, a solicitat ca intimata să fie obligată la plata diferențelor de pensie aferente acestei recalculării până în prezent.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.

Prin sentința civilă nr. 1047 din 25 septembrie 2018, Tribunalul Neamț a admis contestația formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Neamț și în consecință:

A obligat intimata Casa Județeană de Pensii Neamț să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie în favoarea contestatorului, prin valorificarea salariilor brute înscrise în Adeverința nr. x/08.02.2018 eliberată de S.C. B. și să plătească contestatorului diferențele rezultate urmare a recalculării drepturilor de pensie.

Împotriva acestei sentințe, Casa Județeană de Pensii Neamț a declarat apel.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia nr. 164 din 13 februarie 2019, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Neamț, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că, la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului vor fi avute în vedere următoarele sporuri, în măsura în care nu au fost deja luate în considerare la momentul stabilirii drepturilor de pensie, din adeverința nr. x/08.02.2018, astfel cum a fost explicitată prin adeverința nr. x/04.09.2018, ambele eliberate de B., după cum urmează: spor de vechime în muncă, spor de vechime în petrol, spor condiții grele de muncă și spor de șantier.

A menținut, din sentința apelată, dispozițiile care nu sunt contrare prezentei decizii. A luat act de renunțarea reclamantului la apelul formulat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs.

Prin întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Neamț a invocat excepția inadmisibilității recursului raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 20 septembrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurentul-reclamant a formulat punct de vedere la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se constată că în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 164/2019 din 13 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că:

"împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiași articol stipulează că:

"hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Cauza dedusă judecății are ca obiect recalculare pensie.

În consecință, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 164/2019 din 13 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 164/2019 din 13 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2020.