ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 466/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 22 februarie 2018 și precizată la 21 martie 2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Râșnov prin Primar, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de pârâtă reclamantei în activitatea comercială și pentru distrugerile produse la terasa edificată de reclamantă la imobilul situat în Râșnov, str. x, jud. Brașov, în perioada 2015-2017 și instituirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenție asupra imobilului situat în Râșnov, str. x, jud. Brașov, compus din 5 camere, 2 holuri, toalete și două terase, în suprafață totală de 367 mp, înscris în CF x Râșnov, nr. top x (CF vechi x Râșnov), până la data plății de către reclamantă a sumei de 250.000 RON solicitată de la pârâtă cu titlu de despăgubiri; cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconvențională formulată, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Râșnov prin Primar a solicitat obligarea reclamantei A. S.R.L. la plata sumei de 308.251,73 RON reprezentând prejudiciu cauzat acesteia și actualizarea sumei cu dobânda legală până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 65/C din 5 februarie 2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., a admis cererea reconvențională formulată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Râșnov prin Primar și a obligat reclamanta A. S.R.L. să plătească pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Râșnov prin Primar suma de 308.251,73 RON cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă cu dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la 22 mai 2018 până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 935/Ap/2019 din 4 iulie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins apelul formulat de S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că instanța de apel în mod greșit a reținut că sunt nefondate motivele de apel referitoare la nelegala admiterea a cererii reconvenționale deoarece din probele administrate în cauză a rezultat că părțile au purtat discuții cu privire la prelungirea contractului de închiriere, că intimata-pârâta nu a efectuat demersuri de evacuare a recurentei-reclamante și că a permis acesteia să folosească imobilul în aceleași condiții.

Autoarea căii de atac susține că nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale deoarece nu s-a săvârșit nicio faptă ilicită, respectiv recurenta-reclamantă ocupa în mod legal imobilul în discuție. Aceeași parte afirmă că instanța de apel nu a analizat înscrisurile din dosar, ci a reținut în mod simplist numai faptul ajungerii la termen a contractului de închiriere.

Se mai arată că nu este îndeplinită nici condiția existenței prejudiciului deoarece emiterea unor hotărâri de consiliu local cu privire la tarifele de închiriere nu conferă caracter cert și exigibil sumelor respective, iar intimata-pârâtă nu a încheiat un alt contract de închiriere pentru spațiul în discuție și nici nu a dovedit că au existat persoane care să dorească să închirieze respectivul spațiu.

Recurenta-reclamantă apreciază că nu a fost dovedită legătura de cauzalitate între presupusa faptă ilicită și prejudiciul solicitat prin cererea reconvențională.

Autoarea căii de atac arată că cererea sa a fost respinsă în mod greșit de instanța de fond întrucât a dovedit în fața tribunalului că, referitor la anul 2015, erau îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte întrucât, prin lucrările desfășurate în centrul localității Râsnov, aceasta a avariat imobilul ce se afla în folosința recurentei-reclamante și i-a produs acesteia un prejudiciu considerabil.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii și excepția nulității pentru lipsa motivelor de recurs.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul este nul.

Prin încheierea din 18 martie 2020 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a apreciat că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 24 iunie 2020 a fost respinsă excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, invocată de intimata-pârâtă, cu motivarea inclusă în respectiva încheiere, și s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 4 noiembrie 2020, cu citarea părților.

La termenul de la 4 noiembrie 2020 s-a dispus amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales, s-a prorogat discutarea excepției nulității cererii de recurs pentru lipsa motivelor de recurs și s-a acordat termen de judecată la 13 ianuarie 2021. Termenul de la 13 ianuarie 2021 a fost preschimbat la 24 februarie 2021, în contextul adoptării unor măsuri de protecție în scopul prevenirii unor eventuale situații generate de pandemia de COVID-19.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recurenta-reclamantă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care este incident atunci când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Deși invocă greșita aplicare a textelor de lege care reglementează răspunderea civilă delictuală, recurenta-reclamantă nu indică articolul de lege care a fost încălcat sau greșit aplicat și nici nu arată de ce nu este corect raționamentul instanței de apel prin raportare la obiectul cauzei.

Autoarea căii de atac face trimitere la înscrisurile de la dosar și critică modul în care instanța de fond și cea de apel au analizat și interpretat probatoriul, fără a dezvolta argumente de nelegalitate, cerând instanței de recurs să reaprecieze asupra situației de fapt.

Înalta Curte reține că judecătorii fondului sunt suverani în interpretarea actelor juridice ale cauzei deduse judecății, iar interpretarea dată nu poate face obiect de control în recurs. Recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia nu se poate rejudeca fondul și se pot analiza exclusiv aspectele de nelegalitate, nu și cele de netemeinicie.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 935/Ap/2019 din 4 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 935/Ap/2019 din 4 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.