ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 32/2021

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub număr de dosar x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București prin Primarul General, solicitând instanței obligarea pârâtului la restituirea prețului actualizat la valoarea de piață a imobilului situat în București, str. x, sector 1 calculat până la data producerii evicțiunii, reprezentând prețul vânzării și sporul cu valoarea dobândită de imobil între data vânzării și data evicțiunii; obligarea pârâtei la restituirea spezelor vânzării și a cheltuielilor de judecată din procesul în care a rezultat evicțiunea și a cheltuielilor de judecată din prezenta cauză.

Reclamanta a estimat provizoriu valoarea obiectului pretenții la suma de 400.000 RON.

Prin încheierea din 21 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției civile și, în consecință, a fost Înaintează cauza privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și CONSILIUL LOCAL SECTOR 1, având ca obiect pretenții, spre soluționare Tribunalului București, secția a VI a civilă pentru a fi repartizată unui complet care soluționează litigii cu profesioniști.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a VI-a Civilă a Tribunalului București sub număr de dosar x/2016

La termenul din 12 noiembrie 2018, reclamanta a precizat că, potrivit dispozițiilor art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., înțelege să majoreze câtimea obiectului cererii la valoarea de 813.285 RON.

Prin sentința civilă nr. 3813 din 17 decembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepțiile prescripției și dreptului material la acțiune și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primar General, astfel cum a fost precizată, obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 813.285 RON cu titlu de preț actualizat la valoarea de piață a imobilului situat în București Sectorul 1, str. x, respingând capătul de cerere având ca obiect restituirea spezelor vânzării ca neîntemeiat și obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 14.243 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru și onorariu expertiză).

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Municipiul București prin Primar General a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1547A/2019 din 9 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., pârâtul Municipiul București prin Primar General a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1547A/2019 din 9 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În dezvoltarea motivului de recurs instituit de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., recurentul-pârât Municipiul București prin Primar General susține, în esență, încălcarea regulilor de procedură în sensul că, deși legal citată în fondul cauzei, una dintre părți, respectiv Consiliul Local Sector 1, a fost omisă de către instanța de apel, iar soluția a fost pronunțată fără dispoziția instanței cu privire la această parte, cauza fiind judecată în calea de atac a apelului în lipsa acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 425 C. proc. civ., hotărârea pronunțată va cuprinde dispozitivul în care se vor arăta numele, prenumele și adresa/denumirea și sediul părților și soluția dată, pentru toate părțile, or, din dispozitivul hotărârilor pronunțate de instanța de fond și instanța de apel lipsește pârâta Consiliul Local Sector 1 și soluția pronunțată în contradictoriu cu această parte.

Subsumat motivului de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cos procedură civilă, recurentul apreciază că decizia atacată a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., art. 1337 C. civ. coroborat cu art. 4 lit. a) din Legea nr. 550/2002, precum și ale dispozițiilor cuprinse în teza a II-a din art. 40 C. proc. civ., în ceea ce privește lipsa calității sale procesual pasive.

Apreciază injustă hotărârea instanțelor de apel și fond de a obliga Municipiul București către societatea reclamantă, la plata sumei cu titlu de preț actualizat la valoarea de piață a imobilului situat în Bucureștii Noi nr. 56, în suprafață construită de 124,55 mp și utilă de 93,15 mp, atâta vreme cât Municipiul București nu a încasat niciun ban pentru imobilul în cauză.

De asemenea, Municipiul București nu și-a manifestat niciodată voința în sensul tranzacționării bunului imobil, nu a fost parte în contract, nu a reprezentat interesele Statului și nici nu a încasat nici un ban pentru tranzacția făcută.

Arată că interesele Statului în procedura de vânzare a spațiilor au fost reprezentate financiar, de către consiliile locale de sector, Municipiul București a avut doar rolul de a întocmi listele cu spațiile din proprietatea privată a statului care urmau a fi vândute.

Prin urmare, consideră ca fiind evidentă lipsa legitimării sale procesual pasive, motiv pentru care, înțelege să invoce excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiul București prin Primar General.

Apreciază ca fiind evidentă lipsa legitimării sale procesual pasive având în vedere că: dispoziția asupra bunului se află în puterea statului căruia prin Legea 550/2002 i-a fost recunoscut dreptul de a transfera bunurile imobile din proprietatea sa privată în proprietatea unor terțe persoane; banii încasați din vânzarea acestor spații se fac venit la bugetul statului (nu venit la bugetul Municipiului București), în procent de 15%, diferența sumei fiind virată la bugetul local al Sectorului 1, conform art. 14 din Legea 550/2002; contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat și semnat de către cele două părți: Consiliul Local Sector 1 și S.C. A. S.R.L., iar Municipiul București nu a fost parte în contract.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanțe.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea acestuia, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 iunie 2020, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La termenul de judecată din 11 noiembrie 2020, a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen pentru judecarea acestuia la 20 ianuarie 2021.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește invocarea motivului de recurs reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., se impune precizarea faptului că acest motiv de casare se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, însă se constată ca fiind nefondate criticile recurentului subsumate acestui motiv de casare.

Recurentul-pârât Municipiul București a susținut, în esență, încălcarea regulilor de procedură în sensul că, deși legal citată în fondul cauzei, una dintre părți, respectiv Consiliul Local al Sectorului 1 București, a fost omisă de către instanța de apel, iar soluția a fost pronunțată fără dispoziția instanței cu privire la această parte, cauza fiind judecată în calea de atac a apelului în lipsa acesteia, fiind încălcate și prevederile art. 425 C. proc. civ., conform cărora, hotărârea pronunțată va cuprinde dispozitivul în care se vor arăta numele, prenumele și adresa/denumirea și sediul părților și soluția dată, pentru toate părțile.

Înalta Curte subliniază că, în sistemul de drept românesc, litigiul este guvernat de principiul disponibilității, astfel că numai reclamantul este cel care fixează limitele judecății prin indicarea părților cu care înțelege să se judece, instanțele fiind obligate doar să conchidă juridic adecvat, în raport de manifestările de voință ale părților.

În cauză, cadrul procesual a fost stabilit la primul termen de judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. precizând că se judecă doar cu Municipiul București prin Primar, în calitate de pârât, Consiliul Local al Sectorului 1 București nefiind parte în proces, aspecte consemnate în practicaua încheierii din 27 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016 .

Prin urmare, în mod greșit, recurentul se prevalează de o pretinsă încălcare a regulilor de citare a Consiliului Local al Sectorului 1 București în calitate de pârât și de o nepronunțare a deciziei în contradictoriu și cu acesta, cu atât mai mult cu cât, invocarea omisso medio a acestui motiv, nepropus de Municipiul București prin cererea de apel, nu este permisă.

În altă ordine de idei, potrivit art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (...)", or, în situația pretinsă de recurent, numai Consiliul Local al Sectorului 1, în ipoteza în care ar fi fost chemat în judecată în calitate de pârât și ar fi suferit vreo vătămare prin încălcarea normelor procedurale, ar fi fost îndreptățit să formuleze calea de atac motivat de aspectul nelegalei citări.

În ceea ce privește "excepția lipsei calității procesuale pasive" invocată de recurent, se constată că, în speță, nu este vorba despre o veritabilă excepție procesuală, ci de un motiv de recurs, ce urmează a fi analizat tot din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât recurentul nu tinde ca prin invocarea excepției să împiedice verificarea pe fond a recursului (lipsindu-i, de altfel, interesul în acest sens, dat fiind că autorul căii de atac are interes ca acesta să fie analizat pe fond), ci, dimpotrivă, solicită admiterea recursului casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanțe.

Este de necontestat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 20 mai 2004, Municipiul București prin Consiliul Local al Sectorului 1 a înstrăinat reclamantei A. S.R.L. imobilul cu destinație de spațiu comercial situat în B-dul x nr. 56, sector 1 în suprafață construită de 124,55 mp și utilă de 93,15 mp.

Obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie obligarea vânzătorului pârât Municipiul București să restituie prețul actualizat al imobilului pe temeiul obligației de garanție pentru evicțiune.

Potrivit art. 1337 C. civ., care constituie sediul materiei evicțiunii, instituție juridică ce a constituit cauza acțiunii promovate de reclamantă "vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut".

Contrar susținerilor recurentului-pârât, instanța de control judiciar a reținut cu justețe calitatea procesual pasivă a Municipiului București, din examinarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/20.05.2004, prin care intimata-reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului cu privire la care a operat ulterior evicțiunea, rezultând cu claritate că Municipiul București are calitatea de vânzător.

În mod evident, contractul de vânzare-cumpărare a produs efecte obligatorii între părțile contractante, respectiv între vânzătorul Municipiul București și cumpărătorul S.C. A. S.R.L., iar nu între cumpărător și reprezentantul vânzătorului, Consiliul Local al Sectorului 1, fiind absurd a ne imagina că reprezentantul unei părți ar putea dobândi la încheierea unui contract drepturile și obligațiile izvorâte din actul juridic încheiat.

S-a reținut cu justețe ca fiind lipsite de relevanță din punct de vedere al obligației de garantare pentru evicțiune considerațiile privind destinația sumelor achitate de cumpărător cu titlul de preț al bunului vândut. Faptul că, în temeiul unor dispoziții legale exprese, aceste sume au fost virate la bugetul de stat și la bugetul Consiliului Local al Sectorului 1 nu înlătură calitatea de vânzător a apelantului și nici obligația sa de garanție rezultată din această calitate.

Sunt lipsite de relevanță susținerile recurentului privind calitatea de proprietar a vânzătorului asupra bunului vândut, întrucât potrivit art. 1337 C. civ., obligația de garanție pentru evicțiune este determinată de calitatea persoanei de vânzător al bunului, iar nu de calitatea de adevărat proprietar al acestuia, calitate a cărei lipsă ar putea, în concepția legiuitorului, să constituie chiar motivul evicțiunii.

Așa fiind, se constată că nu se confirmă nici motivul de nelegalitate instituit de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, astfel cum s-a arătat, instanța de apel a dat o corectă eficiență normelor de drept material pe care s-a bazat soluția.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și invocate de recurent, hotărârea atacată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI, PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1547A/2019 din 9 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat, menținând decizia recurată, ca fiind legală.

Constatând culpa procesuală a recurentului în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatei S.C. A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI, PRIN PRIMARUL GENERAL la plata sumei de 1785 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI, PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1547A/2019 din 9 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă pe recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI, PRIN PRIMARUL GENERAL la plata sumei de 1785 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2021.