ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2404/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2404/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la 13 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, s-o oblige pe pârâtă la:
acordarea tichetelor de masă aferente lunii iunie 2015;
plata contravalorii convorbirilor telefonice și a serviciilor multimedia de Internet, efectuate de acasă în interes de serviciu, în cuantum de 250 RON;
plata contravalorii transportului efectuat pe cont propriu, în prima săptămână de lucru, în cuantum de 288 RON;
plata restului de salariu, cuvenit în temeiul contractului de muncă, până la 25 iunie 2015, în cuantum de 5.642 RON;
plata zilelor de concediu cuvenite și neefectuate, conform contractului de muncă, în cuantum de 1.354 RON;
plata orelor suplimentare efectuate în afara programului normal de lucru pe toată perioada de activitate cuprinsă între 20 aprilie 2015 și 25 iunie 2015, în cuantum de 10.237 RON;
plata daunelor morale în cuantum de 100.000 RON, compuse din suma de 50.000 RON, pentru atingeri aduse demnității și onoarei și suma de 50.000 RON, pentru repararea prejudiciului cauzat de expunerea sa la riscuri majore privind viața și sănătatea, ca urmare a nerespectării de către pârâtă a obligațiilor legale din materia protecției muncii;
plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului Muncii.
Prin cererea depusă la 10 februarie 2016, reclamantul a completat capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale, în sensul că a solicitat:
să se constate nulitatea relativă a contractului individual de muncă nr. x din 17 aprilie 2015, ca urmare a vicierii consimțământului prin dol;
obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON, pentru prejudiciul cauzat reclamantului ca urmare a vicierii consimțământului prin dol și nerespectării obligațiilor care îi reveneau pârâtei la încheierea și executarea contractului individual de muncă, pentru atingeri aduse demnității și onoarei reclamantului;
obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul cauzat reclamantului ca urmare a nerespectării obligațiilor legale privind protecția muncii, respectiv, pentru expunerea sa la riscuri majore privind viața și sănătatea;
obligarea pârâtei la plata a 82 ore suplimentare, efectuate conform contractului individual de muncă.
Prin sentința nr. 1119/2016 din 8 noiembrie 2016, astfel cum a fost completată prin sentința nr. 6/2017 din 10 ianuarie 2017, Tribunalul Mureș, secția Civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la petitul privind constatarea nulității relative a contractului individual de muncă nr. x din 17 aprilie 2015 și a respins, ca prescris, acest capăt de cerere și, ca nefondate, restul pretențiilor. Totodată, a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1860 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamantul A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.
Prin încheierea din 18 septembrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I Civilă a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a plângerii penale ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș.
Prin decizia nr. 535/A din 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I Civilă a admis excepția perimării, invocată din oficiu și a constatat perimarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1119 din 8 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2015.
Împotriva deciziei instanței de apel, A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate, cu consecința repunerii cauzei pe rol spre judecare și admiterea apelului.
În motivarea recursului, recurentul a susținut, în esență, că decizia recurată cuprinde două date diferite, respectiv 18 decembrie 2018 și 20 decembrie 2018. Or, în opinia sa, consemnarea unor date diferite influențează termenul de la care începe să curgă termenul de declarare a recursului.
După ce a prezentat în detaliu istoricul litigiului și actele procesuale efectuate în cauză, autorul recursului a menționat că interesele sale au fost reprezentate în instanță până la data de 05 iulie 2018 de avocatul său, iar, din 6 iulie 2018, a înștiințat instanța cu privire la încetarea contractului de asistență juridică.
Recurentul a mai învederat că, la 8 noiembrie 2018, i-a fost comunicată citația pentru termenul din 10 decembrie 2018, astfel că, în intervalul cuprins între 6 iulie 2018 și 8 noiembrie 2018 sunt patru luni și două zile.
Autorul căii de atac a susținut că nu se poate reține în sarcina sa vreo culpă pentru întârzierile anterioare datei de 6 iulie 2018, întrucât acestea au vizat fie proceduri specifice cercetării penale, fie aspecte imputabile apărătorului său.
Prin urmare, recurentul a învederat că intervalul de timp scurs din data de 6 iulie 2018 până în data de 8 noiembrie 2018 se află în interiorul termenului de 6 luni, astfel încât, în opinia sa, nu s-a împlinit termenul de perimare de 6 luni, evocând în acest sens art. 416 alin. (3) C. proc. civ.
Autorul recursului a mai susținut că i-a fost încălcat dreptul de acces liber și neîngrădit la justiție, întrucât nu a avut acces la toate documentele în format electronic din prezentul dosar.
După ce a prezentat o fișă din varianta electronică a dosarului, recurentul a arătat că această îngrădire l-a forțat să se prezinte la arhiva instanței de apel pentru a consulta actele aflate la dosar.
Autorul recursului a mai arătat că, în data de 7 decembrie 2018, a depus la Curtea de Apel Târgu Mureș o cerere de amânare pentru angajarea unui avocat pe care instanța de apel i-a respins-o la 10 decembrie 2018, astfel încât, a fost nevoit să își redacteze singur concluziile scrise.
În continuare, arată că, la 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș s-a pronunțat în sensul perimării cauzei. Dat fiind faptul că termenul de 5 zile a fost foarte scurt pentru redactarea cererii de recurs, arată că, neavând angajat un avocat, a fost nevoit să își redacteze singur calea de atac, neavând nici acces la documentele în format electronic ale dosarului.
Afirmă că această stare de fapt a fost de natură a-i îngrădi liberul acces la justiție. Mai mult, arată că îngrădirea accesului online la toate documentele dosarului este favorabilă pârâtei, care nu mai e interesată să acceseze documentele în condițiile în care toate pronunțările îi sunt favorabile.
În încheiere, recurentul arată că dreptul la un proces echitabil, corect și imparțial este reglementat național și internațional ca principiu constituțional și drept fundamental al persoanei și că niciodată nu a dorit să renunțe, să amâne sau să se retragă din proces, atâta vreme cât este partea care a sesizat instanța de judecată.
În drept, recurentul nu a indicat motivele de casare pe care își întemeiază recursul.
Cererea de recurs a fost comunicată intimatei la 21 ianuarie 2019, fără ca aceasta să uzeze de dreptul de a formula întâmpinare.
În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 22 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.
Față de raportul comunicat, doar recurentul a formulat un punct de vedere prin care achiesează la conținutul acestuia.
Prin încheierea completului de filtru din 18 februarie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 535/A din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, fiind stabilit termen de judecată la 7 aprilie 2020, în vederea soluționării recursului în ședință publică, cu citarea părților.
La termenul din 7 aprilie 2020, fiind sub incidența Decretului privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, judecata a fost suspendată de plin drept.
Ulterior, prin rezoluția din 18 mai 2020, a fost fixat termen de judecată la 2 iunie 2020, cu citarea părților.
Prin încheierea din 2 iunie 2020, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin cererea transmisă la 12 august 2020, recurentul-reclamant a solicitat reluarea judecării procesului, solicitând, totodată, și judecata în lipsă.
Față de cererea formulată, prin rezoluția din 1 septembrie 2020, a fost stabilit termen de judecată la 24 noiembrie 2020, cu citarea părților, dată la care instanța a rămas în pronunțare.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:
Cu toate că autorul recursului nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod, apreciază că motivele invocate în cererea de recurs sunt susceptibile de încadrare în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată este pronunțată prin aplicarea sancțiunii procedurale a perimării cererii de apel, iar recurentul, în principal, critică aplicarea acestei sancțiuni.
În speță, prin încheierea din 18 septembrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I Civilă a suspendat, la cererea apelantului A., judecata apelului declarat în cauză, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a plângerii penale ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș.
Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.
Încheierea de suspendare pronunțată de instanța de apel la data de 18 septembrie 2017, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu a fost atacată cu recurs de niciuna dintre părți, context în care suspendarea judecării cauzei a durat până când hotărârea pronunțată în cauza care a determinat suspendarea a devenit definitivă.
Relativ la suspendarea cursului perimării, dispozițiile art. 418 alin. (3) prevăd că termenul de perimare se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate. După încetarea împiedicării, cursul perimării se reia.
În cauză, potrivit informațiilor furnizate de sistemul informatizat al instanțelor, la data de 30 ianuarie 2018, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș dosarul nr. x/2018, având ca obiect "plângere soluții de neurmărire/netrimitere judecată (art. 340 noul C. proc. pen..) - dosar x/2016" în care a fost pronunțată Încheierea finală de cameră preliminară nr. 356/02.05.2018, definitivă.
Or, de la data soluționării dosarului nr. x/2018, când a încetat cauza de suspendare a cursului judecății, reclamantul-apelant a avut posibilitatea de a formula cerere de repunere pe rol a cauzei și de a solicita continuarea judecății. Aceasta deoarece, de regulă, procesul civil poate fi pornit doar la cererea celui interesat, așa cum prevăd dispozițiile art. 9 alin. (1) C. proc. civ.
Faptul că, uneori, suspendarea judecății are caracter facultativ, așa cum este cazul suspendării dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu semnifică calificarea acestei măsuri procesuale drept un act de pură administrare judiciară, care să impună, potrivit principiului simetriei juridice, repunerea pe rol a cauzei, din oficiu.
În acest context al analizei, se reține că instanța de apel nu avea obligația ca ea însăși să dispună repunerea pe rol a cauzei, în vederea continuării judecății, dacă apelantul A., în calitate de parte interesată, nu și-a manifestat voința în acest sens.
De altfel, dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2), termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că este suspendat cursul perimării cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.
Așadar, în caz de suspendare facultativă a judecății pentru motivul prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât suspendarea durează numai până când hotărârea pronunțată în cauza care a impus suspendarea rămâne definitivă, cum precizează alin. (2) al aceluiași articol, odată cu rămânerea definitivă a acelei hotărâri, suspendarea încetează și cursul perimării se reia împotriva părții care nu a cerut redeschiderea judecății.
În speță, cum Judecătoria Târgu Mureș a respins definitiv, la 02 mai 2018, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 11 octombrie 2017 în dosarul penal nr. x/2016, măsura suspendării cursului perimării a încetat la data de 02.05.2018, data pronunțării încheierii finale de cameră preliminară, iar prelungirea suspendării după dispariția cauzei ce a determinat-o conduce la perimare.
Împrejurarea invocată de recurentul-reclamant referitoare la faptul că, în data de 6 iulie 2018, ar fi înștiințat instanța cu privire la încetarea contractului de asistență juridică încheiat cu apărătorul său este irelevantă, întrucât, lipsa de apărare a părții interesate nu poate fi asimilată ipotezei prevăzute de art. 418 alin. (3) C. proc. civ., respectiv, unui motiv temeinic justificat, câtă vreme partea interesată, în speță, reclamantul-apelant, așa cum a adus la cunoștința instanței încetarea contractului de asistență juridică cu avocatul care l-a reprezentat, putea formula și o cerere de repunere pe rol a cauzei.
Mai mult decât atât, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea perimării operează chiar și împotriva incapabililor:
"orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire …….se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."
Nu în ultimul rând, față de critica privind imposibilitatea accesării dosarului electronic care, în opinia recurentului, a adus atingere atât liberului acces la justiție, cât și liberului acces la informații de interes public, Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.
Mai mult decât atât, potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești din 17.12.2015, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 (art. 93 alin. (2), (3) și 6) cu modificările și completările ulterioare:
- dosarele și evidențele instanței privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim, cu respectarea ordinii de solicitare și a măsurilor de asigurare a integrității documentelor;
- au prioritate la consultarea dosarului cauzei, în următoarea ordine: avocații, părțile sau reprezentanții părților, experții și interpreții desemnați în cauză;
- accesul reprezentanților mass-mediei la dosarele și la evidențele instanței este permis, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 544/2001, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile stabilite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea ordinii de solicitare și a măsurilor de asigurare a integrității documentelor și numai în măsura în care este posibilă punerea acestora la dispoziție;
Așadar, documentele unui dosar aflat pe rolul unei instanțe judecătorești, indiferent de modalitatea în care acestea sunt arhivate, fizic sau în format electronic, pot fi accesate, în anumite condiții, conform legii privind liberul acces la informațiile de interes public, dar această modalitate de acces nicidecum nu se aplică părților din dosar, care nu sunt în niciun fel condiționate de rigorile Legii nr. 544/2001. Totodată, dacă dosarele de instanță ar fi fost în integralitate informații de interes public, nu s-ar justifica accesarea documentelor pe baza unui user și a unei parole. În altă ordine de idei, modalitatea de arhivare electronică implementată la nivelul instanțelor este o facilitate venită în sprijinul justițiabililor și a apărătorilor acestora, fără a fi în niciun fel exclusă sau îngrădită posibilitatea de a avea acces la dosarul în format fizic.
Prin urmare, susținerile recurentului în sensul că nu a putut vizualiza în format electronic toate documentele aflate în dosar, întrucât acestea nu erau scanate/încărcate în sistem nu pot constitui argumente serioase în susținerea demersului său procesual. Această situație nu a fost de natură a-i afecta liberul acces la justiție și nici dreptul la un proces echitabil din moment ce nimeni și nimic nu îl împiedica să studieze dosarul fizic la instanță, cu atât mai mult cu cât și domiciliază în localitatea în care instanța de apel își are sediul.
Nu în ultimul rând, față de critica privind neconcordanța datei la care a fost pronunțată decizia recurată care, potrivit celor susținute de recurent, este de natură a influența modul de calcul al termenului de 5 zile de declarare a recursului, Înalta Curte reține, pe de o parte, că acest termen este unul legal, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ. și nu este un termen încuviințat de instanță, așa cum susține recurentul, iar, pe de altă parte, deși, în dispozitiv apare consemnată data de 20 decembrie 2018, ca fiind data la care a fost pronunțată decizia recurată, în preambulul deciziei este menționată data de 18 decembrie 2018, dată la care, de altfel, a fost amânată pronunțarea, conform încheierii din 10 decembrie 2018. În plus, având în vedere că recursul a fost depus în termenul legal, o astfel de remarcă nu este de natură a influența valabilitatea deciziei recurate, întrucât autorul recursului nu a suferit vreo vătămare în acest sens.
Mai mult, este vorba de o eroare materială, ce se poate îndrepta pe calea prevăzută de art. 442 C. proc. civ., iar nu de o cauză de nulitate a hotărârii, ce poate fi invocată prin motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, Înalta Curte constată că, în mod legal, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, motiv pentru care, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 535/A din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 535/A din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 noiembrie 2020.