ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2530/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2019 sub nr. x/2018, pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, reclamanții A. și B., au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. obligarea pârâtei la plata sumei de 251.060 RON, pentru B., din care suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale și suma de 1.060 RON cu titlu de daune materiale; obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 RON, pentru A. cu titlu de daune morale și 13.950 euro (930 euro/lună x 15 luni), reprezentând venituri nerealizate de la data producerii accidentului și până la data introducerii prezentei cereri, precum și 930 euro/lună calculat până la data rămânerii definitive a sentinței; obligarea pârâtei la plata de enalități de întârziere în cuantum de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, iar plata penalităților să se facă începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectivă a despăgubirilor.

Prin sentința civilă nr. 657 din 9 mai 2019, Tribunalul Mureș, secția civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și a obligat pârâta S.C. C. S.A. la plata următoarelor sume:

- 1.060 RON, cu titlu de daune materiale și 75.000 RON, cu titlu de daune morale în favoarea reclamantului B.;

- 60.000 RON, cu titlu de daune morale în favoarea reclamantei A..

A obligat pârâta să plătească reclamanților penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculată la sumele stabilite cu titlu de despăgubiri, începând cu data de 19.09.2018, data formulării cererii, și până la data plății efective.

A respins celelalte pretenții ale reclamanților.

A obligat pârâta sa plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 1.217 RON.

Prin decizia civilă nr. 104A din 5 martie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis excepția tardivității apelului declarat de reclamanți și a respins, ca tardiv, apelul declarat de aceștia.

A admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentința atacată în sensul obligării acesteia să plătească reclamanților penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate la sumele stabilite cu titlu de despăgubiri, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A obligat intimații-reclamanți A. și B. să plătească apelantei-pârâte S.C. C. S.A. suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanții A. și B. solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenții au formulat, în esență, următoarele critici întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

- la data de 15 aprilie 2019 au fost revocate procurile autentice prin care Centrul European de Despăgubiri S.R.L. a fost împuternicit să reprezinte reclamanții în procedura de obținere a despăgubirilor determinate de accidentul auto, a fost notificată societatea pentru a comunica dacă există un contract încheiat între reclamanți și societate, precum și avocatul D., fiindu-i comunicată intenția de reziliere a contractului de asistență juridică;

- astfel, a încetat dreptul de reprezentare al Centrului European de Despăgubiri S.R.L., precum și a celui de asistență juridică din partea avocatului D., însă actele de procedură au fost comunicate în continuare la adresa din București, str. x, deși reclamanții au formulat în repetate adrese în nume personal depuse la dosarul cauzei, indicând adresa din localitatea Rușii Munți, nr. 381 drept domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură;

- reclamanții arată că nu au avut cunoștință de actele de procedură efectuate ulterior transmiterii notificării de încetare a raporturilor cu societatea Centrul European de Despăgubiri S.R.L.;

- este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât la data formulării cererii de chemare în judecată a fost indicată o adresă de comunicare a corespondenței cu nerespectarea art. 158 C. proc. civ. astfel, cererea introductivă a fost formulată prin avocat E., cu care reclamanții pretind că nu au avut nici un fel de raport contractual, iar la adresa invocată nu a fost arătată persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură;

- chiar și în urma depunerii unei cereri de urgentare a hotărârii prin care se menționează domiciliul procesual pentru comunicarea actelor de procedură, în continuare comunicarea actelor s-a făcut la o adresă greșită, iar reclamanții nu au avut cunoștință de acestea

Intimata a depus întâmpinare la data de 12 august 2020, prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, întrucât criticile evocate privesc hotărârea instanței de fond și nu nelegalitatea concluziei instanței de apel.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La data de 08 septembrie 2020, recurenții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea susținerilor formulate prin întâmpinare, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Prin încheierea din 24 iunie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei nr. 104A din 5 martie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă și a stabilit termen de judecată în ședință publică, la data de 18 noiembrie 2021.

Cu privire la excepția nulității recursului invocată de pârâta S.C. C. S.A., Înalta Curte a reținut că argumentele expuse reprezintă apărări de fond formulate pe aspectul tardivității apelului reclamanților, urmând a fi avute în vedere în analiza pe fond a căii de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia curții de apel, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile recurenților ce vizează greșita respingere a apelului, ca tardiv formulat, pentru nerespectarea prevederilor art. 158 C. proc. civ. și prin aprecierea eronată a legalei comunicări a sentinței primei instanțe, sunt susceptibile de încadrare și vor fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenții - reclamanți susțin, în esență, că în mod greșit s-a apreciat că apelul declarat de ei împotriva sentinței civile nr. 657 din 9 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă a fost exercitat cu nerespectarea termenului imperativ de 30 de zile, prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care hotărârea primei instanțe a fost comunicată nelegal la sediul reprezentantului convențional, fără a se ține seama de exigențele prevederilor art. 158 C. proc. civ. și de faptul că reclamanții au revocat procurile autentificate sub nr. x și 1793 din 04.10.2017, prin care a fost conferit mandat de reprezentare societății Centrul European de Despăgubiri S.R.L..

Critica este nefondată.

Înalta Curte reține că sentința tribunalului împotriva căreia a fost exercitat apelul a fost comunicată reclamanților la adresa din București, str. x, la data de 08.10.2019, conform dovezilor de comunicare de la dosarul tribunalului, iar calea de atac a fost declarată la data de 30.01.2020, comunicarea fiind realizată cu respectarea prevederilor art. 158 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 468 alin. (1) C. proc. civ.:

"Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

În aplicarea normelor procesual - civile redate, reiese că termenul pentru exercitarea apelului împotriva sentinței 657 din 9 mai 2019 s-a împlinit la data de 10.11.2019, declararea căii de atac la data de 30.01.2021 fiind făcută cu depășirea termenului imperativ de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

Împrejurarea că recurenții au revocat, la datele de 10 și 15.04.2019, procurile autentificate sub nr. x și 1793 din data de 04.10.2017, acordate în favoarea societății Centrul European de Despăgubiri S.R.L., sau că, ulterior pronunțării hotărârii primei instanțe, au formulat cerere de urgentare a redactării hotărârii prin care au indicat alt domiciliu, nu prezintă relevanță din perspectiva modalității de soluționare a apelului declarat de recurenți, atât timp cât aceștia nu au respectat rigorile impuse de prevederile art. 172 C. proc. civ.

Dispozițiilor art. 172 C. proc. civ. prevăd că "Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare."

Textul legal instituie două cerințe esențiale ce trebuie îndeplinite pentru ca instanța de judecată să poată lua act, în mod legal, de schimbarea domiciliului procesual al părții și să poată dispune comunicarea actelor de procedură la acest domiciliu, anume ca: partea să încunoștințeze instanța cu privire la locul unde urmează a fi citată pentru termenele următoare, dar și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării.

Prevederile art. 172 C. proc. civ. indică și consecința nerespectării exigențelor impuse de norma legală, constând în aceea că legala citare și comunicare a actelor de procedură pentru judecata în fața aceleiași instanțe se va considera îndeplinită la vechiul loc de citare.

În speța dedusă judecății, nu există la dosar dovada că reclamanții au adus la cunoștința primei instanței vreo schimbare a adresei de comunicare a actelor de procedură și că au înștiințat și pârâta în legătură cu această schimbare, astfel că nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., hotărârea fiind comunicată, în mod corect, la domiciliul procesual ales indicat de către parte prin cererea de chemare în judecată.

Faptul că prin cererea de urgentare a redactării hotărârii au indicat o altă adresă de comunicare a sentinței prime instanțe, fără a face dovada înștiințării părții adverse și fără a depune această dovadă la solicitarea adresată primei instanțe, nu constituie o îndeplinire a cerințelor prevederilor art. 172 C. proc. civ., aceste alegații nefiind de natură să conducă la nelegalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În egală măsură, pretinsa încălcare a prevederilor art. 158 C. proc. civ. pentru neindicarea persoanei însărcinate cu primirea corespondenței nu relevă o nelegalitate ce nu poate fi remediată decât prin anularea actelor de procedură comunicate în acest fel, deci și a sentinței primei instanțe, de natură să conducă la incidența cazului de nelegalitate, în sensul solicitat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., atât timp cât domiciliul procesual a fost indicat la o persoană juridică, în cadrul căreia primirea corespondenței s-a realizat de persoana împuternicită, în condițiile art. 162 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 468 alin. (1) C. proc. civ., reținând că reclamantul a declarat calea de atac a apelului la 30 ianuarie 2020, cu depășirea termenului legal de 30 zile de la comunicarea hotărârii atacate, comunicare care s-a realizat la 08 octombrie 2019 .

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportate la cele ale art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 104A din 5 martie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 104A din 5 martie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2021.