ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2154/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 8 noiembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare - Reasigurare A. S.A., să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.248.177,68 RON, reprezentând valoarea parțială a Scrisorii de Garanție de Bună Execuție - Poliță de Asigurare de Garanție Financiară seria x nr. x din 20 noiembrie 2013, în cuantum total de 16.103.798,72 RON, conform cererii de plata nr. x din 10 septembrie 2015 și a Declarației nr. 92/60616 din 10 septembrie 2015, aferentă contractului nr. x/6393 din 30 ianuarie 2012 - Reabilitare DN 76, Deva-Oradea, km 0+000 - km 184+390, Contract x, Beiuș-Oradea, km 133+660 - km 184+390; la plata sumei de 14.855.621,04 RON, reprezentând valoarea parțială a Scrisorii de Garanției de Bună Execuție - Poliță de Asigurare de Garanție Financiară seria x nr. x din 20 noiembrie 2013, în cuantum total de 16.103.798,72 RON, conform cererii de plata nr. x din 13 octombrie 2015 și Declarației nr. 92/70401 din 13 octombrie 2015, aferentă contractului nr. x/6393 din 30 ianuarie 2012 - Reabilitare DN 76, Deva-Oradea, km 0+000 - km 184+390, Contract x, Beiuș-Oradea, km 133+660 - km 184+390; la plata dobânzilor si penalităților calculate la 17 octombrie 2015 și până la data formulării prezentei acțiuni, precum și în continuare pana la data achitării integrale a debitului; cu cheltuieli de judecată.

B. și Poduri Timișoara S.R.L. prin administrator judiciar C.. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtei Societatea de Asigurare - Reasigurare A. S.A.

Prin sentința civilă nr. 2927 din 2 august 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată și a admis cererea de intervenție accesorie formulată în același dosar de intervenienta B. și Poduri Timișoara S.R.L.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

Prin decizia civilă nr. 318A din 22 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul formulat de reclamantă, ca nefondat, și a obligat-o pe aceasta la plata către pârâta Societatea de Asigurare-Reasigurare A. S.A. a sumei de 6.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că, în raport de cele reținute de instanța de apel cu privire la situația de fapt dedusă judecații, precum și în raport de dispozițiile legale pe care aceeași instanță le-a reținut, soluția pronunțată este fundamentată exclusiv pe motivele invocate de intimate, fără a fi puse în discuție susținerile sale. Susține că instanța de control judiciar a reluat considerentele hotărârii atacate, fără a răspunde criticilor sale, și că decizia atacată este nemotivată întrucât curtea de apel nu a făcut trimitere și la prevederile contractuale aplicabile între părți.

Recurenta expune un istoric al relațiilor dintre părți, făcând trimiteri la dispozițiile contractuale și la dispoziții legale, precum și la probele administrate în cauză și susține că instanțele devolutive nu au stabilit corect situația de fapt.

În ceea ce privește cererea de intervenție, recurenta apreciază că această cererea este inadmisibilă, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv plata scrisorii de garanție de bună execuție în calitate de beneficiar al poliței. În subsidiar, consideră cererea de intervenție accesorie ca neîntemeiată, pârâta Societatea de Asigurare - Reasigurare A. S.A. neputând opune apărări în calitate de beneficiar al scrisorii de garanție bancare, astfel că nici intervenientul accesoriu nu poate face alte apărări față de pârâtul în sprijinul căruia a intervenit.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Societatea de Asigurare-Reasigurare A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul este nul.

Prin încheierea din 13 mai 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că recursul este admisibil.

Prin încheierea de la 24 iunie 2020 s-a fixat termen la 4 noiembrie 2020 și s-a pus în vedere recurentei-reclamante să indice sediul intimatei Societatea de Asigurare-Reasigurare A. S.A.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, față de dispozițiile art. 494 raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată, fiind una imperativă.

Susținerile prezentate în memoriul de recurs referitoare la lipsa motivării sau motivarea insuficientă a deciziei recurate nu pot face obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac formulată întrucât recurenta-reclamantă nu aduce în discuție motive de nelegalitate, ci își exprimă nemulțumirea față de modul în care instanța de apel a stabilit situația de fapt. Mai mult decât atât, autoarea căii de atac reia parțial argumentele prezentate în fața instanței de apel fără a le transpune în cadrul procesual al recursului, memoriul de recurs conținând referiri și la modul în care instanța de fond a motivat sentința și a soluționat cauza, aspecte care sunt excluse analizei instanței de recurs.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Argumentele recurentei, subsumate acestui caz de casare, vizează aspecte de netemeinicie întrucât aduc în discuție, între altele, modul în care s-au desfășurat relațiile dintre părți, pretinsele încălcări ale obligațiilor contractuale de către intimata-intervenientă și dreptul recurentei-reclamante de a solicitat executarea scrisorii de garanție de bună-execuție. Memoriul de recurs include o amplă prezentare a situației de fapt, așa cum o vede recurenta, cu trimitere la prevederile contractuale, la actele juridice încheiate între părți și la facturile emise, dar nu arată în ce mod au fost încălcate sau greșit aplicate textele de lege pe care aceasta le menționează cu titlu formal.

Instanța supremă va înlătura și susținerile prin care se arată că cererea de intervenție este inadmisibilă deoarece autoarea căii de atac critică soluția instanței de fond în ceea ce privește admiterea cererii de intervenție accesorie și nu dezvoltă critici concrete privind soluția de respingere a apelului pe acest aspect.

Se constată astfel că aspectele menționate mai sus excedează analizei de nelegalitate ce se efectuează în recurs; de altfel, o parte a criticilor expuse reprezintă o reluare întocmai a motivelor de apel, care și-au găsit deja rezolvare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, față de inexistența motivelor de nelegalitate, va da eficiență prevederilor art. 248 raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva deciziei civile nr. 318A din 22 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.