ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 20 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. Membră a Grupului C. și B. S.A. Membră a Grupului C. prin Sucursala Iași, să constate nulitatea absolută a clauzei de la art. 6 pct. 1 lit. a) teza a II-a privind modul de calcul al dobânzii variabile din contractul de credit nr. x din 15 octombrie 2008, să dispună obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate în baza unei clauze abuzive, să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor încasate; să constate nulitatea absolută a clauzei de la art. 3 pct. 1 lit. f) din contractul de credit bancar nr. x din 2 noiembrie 2010, motivat de faptul că această sumă i-a fost calculată ca urmare a procentului de dobândă, prevăzut de art. 6 pct. 1 lit. a) teza a II-a contractul de credit nr. x din 15 octombrie 2008; să dispună recalcularea sumelor datorate pentru cele 12 luni din contract, prin eliminarea sumelor percepute în virtutea clauzei abuzive de la art. 6 pct. 1 lit. a) teza a II-a; să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 1 pct. 2 (creditul va fi restituit în aceeași valută) din contractul de credit nr. x din 15 octombrie 2008; să dispună calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea inițială a francului elvețian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia; să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzută la art. 5 lit. c) din contract privind comisionul de rambursare anticipată de 4%; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat, între altele, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes referitor la anularea clauzei prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) din contractul de credit nr. x din 15 octombrie 2008 în forma inițială.

Prin sentința nr. 514/2018/civ din 27 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și inadmisibilității acțiunii; s-a admis excepția lipsei de interes în ceea ce privește anularea clauzei prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) din contractul de credit nr. x din 15 octombrie 2008 în forma inițială; s-a respins ca lipsită de interes cererea privind anularea clauzei prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) din contractul de credit în forma inițială, referitoare la comisionul de rambursare anticipată; s-a admis în parte cererea formulată de reclamant; s-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 6 pct. 1 lit. a) teza a II-a din contractul de credit nr. x din 15 octombrie 2008 în forma inițială, numai în ceea ce privește criteriul de variere al dobânzii, cu consecința intervenirii sancțiunii nulității absolute în privința acesteia; s-a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 3 pct. 1 lit. f) din actul adițional nr. x încheiat la 2 noiembrie 2010; a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei totale de 12.403,93 RON; au fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.131,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. S.A. Membră a Grupului C..

Prin decizia nr. 820/2018 din 5 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, a fost admis apelul formulat de pârâta B. S.A. Membră a Grupului C. și a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost obligată pârâta B. S.A. Membră a Grupului C. să restituie reclamantului A. suma de 12.306,25 RON, în loc de 12.403,93 RON. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin acestei decizii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A. Membră a Grupului C., solicitând admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 193/2000 deoarece instanța a constatat în mod eronat îndeplinită condiția lipsei de negociere, față de faptul că intimatul-reclamant a avut cunoștință încă din perioada precontractulă despre costurile creditului și nu a făcut dovada unei intenții de negociere. Recurenta-pârâtă mai susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticilor din apel referitoare la reținerea în mod greșit de către tribunal a imposibilității intimatului-reclamant de a denunța unilateral contractul de credit în cazul în care nu ar fi fost de acord cu modificarea dobânzii și nici nu a clarificat aspectele contradictorii din sentință în ceea ce privește dobânda aplicabilă ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei respective.

Se mai invocă și greșita cercetare, interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză, instanța de apel ignorând raportul de expertiză judiciară. Se critică constatarea caracterului abuziv al clauzei privind dobânda variabilă întrucât curtea de apel a reținut lipsa negocierii în condițiile în care dobânda nu poate face obiectul negocierii, iar această clauză nici nu poate fi supusă analizei din punct de vedere al caracterului abuziv. În opinia recurentei-pârâte, nu sunt îndeplinite nici condițiile lipsei bunei-credințe și a dezechilibrului contractual, iar clauzele sunt redactate clar și pe înțelesul consumatorului.

Recurenta-pârâtă și-a întemeiată cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 13 mai 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

La 24 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, în complet de filtru, recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei nr. 820/2018 din 5 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă și a fixat termen în ședință publică la 4 noiembrie 2020, cu citarea părților, în vederea discutării excepției nulității recursului.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate excepția nulității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată, fiind una imperativă.

Susținerile prezentate în memoriul de recurs nu pot face obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac formulată, acestea referindu-se exclusiv la aspecte de fapt, cum ar fi contextul în care a fost încheiat contractul de credit, chestiuni legate de negocierea sau nu a contracului, invocarea greșitei apreciere a expertizei contabile, interpretarea clauzelor convenției de credit.

Recurenta nu prezintă nicio critică de nelegalitate a hotărârii pronunțate de curtea de apel, ci solicită instanței de recurs să interpreteze prevederile contractuale și să reaprecieze probatoriul, chestiuni care duc la o devoluare a fondului, imposibil de realizat în prezenta cale extraordinară de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza III din același cod, va admite excepția nulității și va anula recursul de recurenta-pârâtă B. S.A. Membră a Grupului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI C. împotriva deciziei nr. 820/2018 din 5 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.