ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2148/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 18 iunie 2019, S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. și S.C. C. S.R.L. prin administrator special D. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 334/LP/2016 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2010 întrucât după rămânerea definitivă și irevocabilă a acestei sentințe ca urmare a pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr. 3818/2018 părțile au identificat o serie de înscrisuri deținute de partea potrivinică și care nu au putut fi înfățișate, înscrisuri care dovedesc că imobilul folosit de revizuente nu a aparținut niciodată domeniului public al UAT Comuna Sânmartin.

Revizuentele și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. din 1865.

Prin sentința nr. 254/LP/2019 din 21 noiembrie 2019, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. și S.C. C. S.R.L. prin administrator special D..

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:

Înscrisurile noi invocate sunt acțiunea în anulare formulată de Instituția Prefectului Județului Bihor, înregistrată la Tribunalul Bihor sub nr. x/1999, prin care se solicită anularea HCL Sânmartin nr. 24/1999 prin care Parcarea Băile Felix este declarată ca aparținând domeniului public al comunei. Instanța a a apreciat că acțiunea introductivă nu reprezintă un înscris probator în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. din 1865, iar revizuentele nu au făcut referire la soluția pronunțată în dosarul respectiv, ca urmare nu este îndeplinită prima condiție prevăzută de textul de lege. A mai reținut tribunalul că nici a treia condiție nu este îndeplinită deoarece actele din dosarul nr. x/1999 nu au fost ascunse de intimați, iar revizuentele le putea verifica oricând, nefiind împiedicate de o împrejurare mai presus de voința lor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel revizuentele S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. și S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar.

Prin decizia nr. 171/C/2020-A din 15 iulie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, motivul de revizuire invocat de apelante fiind cel prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. din 1865. Curtea de apel a apreciat că din analiza condițiilor de admisibilitate a acestui motiv de revizuire rezultă că sfera de aplicare a revizuirii pentru "înscrisuri noi" este foarte limitată. În conformitate cu jurisprudența națională, doctrina juridica și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, înscrisul nou prezentat de parte în această cale extraordinară de atac trebuie să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuita, adică să fie un înscris "nou descoperit", nu unul nou - născut după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Nu este îndeplinita această condiție de admisibilitate întrucât nu acțiunea introductivă poate avea calitatea de înscris probator, ci hotărârea judecătorească din dosarul nr. x/1999 prin care a fost soluționată, însă apelantele nu au făcut referire la soluția pronunțată în dosarul nr. x/1999.

Curtea de apel a constatat că nu este îndeplinită nici condiția privind imposibilitatea prezentării înscrisului pe motiv că acesta a fost reținut de partea potrivnică, ori dintr-o împrejurare mai presus de voința părților întrucât înscrisurile prezentate de apelante au fost obținute de către acestea urmare a cererii adresate Tribunalului Bihor la 20 mai 2019, demers care era posibil pe tot parcursul litigiului, nefiind împiedicate de nimic să le solicite și să le depună în probațiune la dosarul cauzei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuentele S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. și S.C. C. S.R.L. prin administrator special D., solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și schimbarea în tot a hotărârii a cărei revizuire se cere.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Se arată că instanța de apel a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al interpretării motivului de revizuire deoarece în mod greșit a reținut că numai o hotărâre judecătorească poate fi invocată drept înscris nou. Se mai susține că această interpretare eronată a determinat o soluție pronunțată pe un temei străin de natura pricinii.

Recurentele-revizuente invocă și interpretarea eronată a textelor de lege și greșita înțelegere a situației de fapt întrucât curtea de apel a preluat motivarea din sentință, fără a analiza motivele de apel.

Recurentele-revizuente și-au întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. din 1865.

Intimatele Comuna Sânmartin și Consiliul Local Sânmartin au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Din criticile dezvoltate în cererea de recurs nu rezultă care sunt, în concret, motivele străine de natura pricinii pe care le-ar fi avut în vedere curtea de apel. Față de considerentele deciziei recurate, instanța supremă reține că aceasta este motivată în acord cu exigențele art. 261 C. proc. civ. din 1865, curtea de apel analizând condițiile de admisibilitate ale cazului de revizuire invocat în raport de cererea de apel, de jurisprudența națională, de doctrina juridica și de jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului. Din aceste motive criticile menționate mai sus vor fi înlăturate.

Înalta Curtea va înlătura și criticile prin care recurentele-revizuente invocă schimbarea naturii și înțelesului vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, subsumat cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. din 1865 deoarece din memoriul de recurs rezultă că recurentele-revizuente sunt nemulțumite de interpretarea pe care instanța de apel a dat-o noțiunii de "înscris nou". Instanța de apel nu a schimbat nici natura, nici înțelesul înscrisurilor pe care recurentele și-au întemeiat cererea de revizuire, ci a apreciat, în cadrul analizei condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, raportat și la împrejurările de fapt, că acestea nu au natura unor înscrisuri doveditoare care să justifice retractarea hotărârii astfel atacate.

Nu pot fi primite nici criticile prin care se susține greșita înțelegere a situației de fapt întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează strict criticile de nelegalitate care se încadrează în motivele de recurs reglementate de art. 304 C. proc. civ. din 1865 și care nu permite reevaluarea situației de fapt.

Recurentele-revizuente și-au întemeiat cererea de recurs și pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din același cod, dar instanța supremă reține că nu au dezvoltat critici concrete subsumate acestui motiv, care a fost invocat formal.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele-revizuente S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E. și S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar E. împotriva deciziei civile nr. 171/C/2020-A din 15 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-revizuente S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E. și S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar E. împotriva deciziei civile nr. 171/C/2020-A din 15 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.