ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2269/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 iulie 2017 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâții Comuna Sînmartin și Consiliul Local Sînmartin, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate: 1. dreptul de proprietate privată exclusivă a reclamantelor asupra imobilului constând în obiectiv comercial și de prestări servicii cu dotările aferente în loc. Băile Felix denumit generic "Parcare auto Băile Felix", cât și atributele dreptului de proprietate privată - dreptul de a poseda, folosi și dispune de bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu și, pe cale de consecință: 2. inexistența vreunui drept al Comunei Sînmartin sau al Consiliului Local Sînmartin asupra imobilului obiectiv comercial și de prestări servicii cu dotările aferente denumit generic "Parcare auto Băile Felix", situat în localitatea Băile Felix, jud. Bihor și înscris în evidențele de Carte Funciară nr. x; C.F. nr. x; C.F. nr. x; C.F. nr. x.

Sentința pronunțată de Tribunalul Bihor: Prin sentința civilă nr. 103 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu de către instanță. A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C. și S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâții Comuna Sânmartin și Consiliul Local Sânmartin, având ca obiect acțiune în constatarea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra imobilului "Parcare Auto Băile Felix" și lipsa vreunui drept al pârâtelor asupra aceluiași imobil. Au fost obligate reclamantele să achite pârâtelor suma de 5.950 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea: Prin decizia civilă nr. 445/A din 24 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C. împotriva sentinței civile nr. 103 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a păstrat-o în totalitate. A respins ca nefondate cererile de intervenție accesorie formulate în favoarea apelantei S.C. B. S.R.L. de intervenienții D. și E..

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Oradea, reclamanta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, întemeiată în drept pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. În mod eronat a reținut instanța de apel că cererea în constatare are un caracter subsidiar în raport de cererea în realizare de drepturi, pornind de la premisa greșită ce ține de calificarea dată de prima instanță actului juridic dedus judecății. De asemenea, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel și-a extins cercetările asupra unor aspecte care nu au fost aduse în atenția instanței de către părți, cu "preluarea" doar a unor decizii și sentințe pronunțate între părți, fără a prelua întreaga situație juridică și toate soluțiile pronunțate, ceea ce echivalează cu o analiză trunchiată a actului juridic dedus judecății.

Procedura de filtru: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 17 septembrie 2020 recursul a fost admis în principiu, stabilindu-se termen cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a pronunțat încheierea din data de 18 octombrie 2018, prin care a dispus admisibilitatea în principiu a recursului, fixând termen de judecată la 5 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea căii de atac.

Apărările formulate în cauză: La 15 noiembrie 2019 intimații-pârâți Comuna Sînmartin și Consiliul Local Sînmartin au depus la dosar întâmpinare, invocând nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că aspectele vizând nemotivarea hotărârii se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din această perspectivă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Cu privire la criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se constată că susținerile părții sunt nefondate. Instanța de apel a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., decizia atacată conținând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară și concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate. Astfel, Curtea, plecând de la obiectul cererii deduse judecății - acțiune în constatarea dreptului de proprietate - a arătat de ce soluția dată de prima instanță asupra cauzei este corectă. Contrar susținerilor recurentei, condițiile de admisibilitate a unei acțiuni în constatare sunt stabilite prin dispozițiile art. 35 C. proc. civ. care dispun că cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi însă primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege. Din interpretarea acestui text de lege, se deduce faptul că cererea în constatare are un caracter subsidiar în raport cu cererea în realizare de drepturi, fapt ce justifică soluția de respingere a cererii în constatare ca inadmsibilă. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a făcut o amplă analiză și a arătat că "aspectele privind dreptul de proprietate și regimul juridic al imobilului în litigiu au fost analizate în mai multe litigii purtate anterior între părți, în cadrul cărora s-a dezbătut pe fond însuși dreptul dedus judecății". Astfel, a constatat că dreptul dedus judecății a fost dezbătut pe fond în dosarul nr. x/2010, ce a avut ca obiect anularea actelor de proprietate prin care S.C. A. S.R.L. a devenit propietar, radierea dreptului de proprietate și evacuarea. Nu se poate anihila, astfel cum se intenționează prin promovarea unei acțiuni în constatare, efectul celor stabilite prin sentința nr. 334/LP/2016 pronunțată de Tribunalul Bihor, irevocabilă prin decizia nr. 3818/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, aspectele deja dezlegate impunându-se cu putere de lucru judecat în prezentul litigiu. Curtea de apel nu a "preluat" anumite decizii și sentințe pronunțate între părți, astfel cum susține recurenta-reclamantă, ci a argumentat (în detaliu, iar nu trunchiat) care este efectul hotărârilor pronunțate în respectivele litigii asupra prezentei cauze. Simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată ori neînsușirea de către instanță a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul exigențelor art. 425 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,