ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1274/2017

Decizia nr. 1274/2017 Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Oradea și declinată în favoarea Tribunalului Bihor, reclamanta comuna Sânmartin a chemat în judecată pe pârâtele SC A. SRL, B. și C., solicitând instanței să dispună evacuarea acestora din obiectivul "D.", pe care îl ocupă în mod abuziv. Prin Sentința civilă nr. 334/LP din 9 noiembrie 2016 Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, a respins, ca nefondate, excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei de interes; a admis în parte cererea modificată formulată de reclamanții comuna Sânmartin și Consiliul local Sânmartin; a declarat nule actele adiționale la actul constitutiv al SC A. SRL autentificate prin Încheierile nr. 1456 din 13 martie 2006 și 2338 din 18 mai 2009 al BNP E. privind majorarea capitalului acesteia prin aportarea în natură a imobilelor cu nr. cad.

x/1-x/4 înscrise în CFNDF x1, x2, x3 și x4 Sânmartin; a declarat nule Încheierile nr. 1875/2006, 27875/2009 și 69942/2009 pronunțate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor; a dispus rectificarea înscrierilor din CFNDF x1, x2, x3 și x4 Sânmartin în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților SC A. SRL, B. și C. asupra imobilelor cu nr. cad. x/1 - x/6 și restabilirea situației anterioare; a dispus evacuarea pârâților din imobilele cu nr. cad. x/1 - x/6 înscrise în CFNDF x1, x2, x3 și x4 Sânmartin în natură reprezentând parcare auto în localitatea Băile Felix și construcții aflate pe aceasta, a respins, ca nefondate, celelalte pretenții. Împotriva acestei decizii au declarat apel pârâtele SC A. SRL și SC A. SRL, cu soluționarea căruia a fost învestită Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

La termenul de judecată din 18 mai 2017, pârâtele au solicitat suspendarea judecării apelului până la soluționarea litigiului penal împotriva judecătorilor care au soluționat cauza x/271/2011, având în vedere că s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea înrâurire hotărâtoarea asupra hotărârii judecătorești ce urmează a se da. Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin încheierea din 18 mai 2017 a respins cererea formulată de pârâte, de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. până la soluționarea dosarului penal și a stabilit termen pentru soluționarea cauzei la data de 22 iunie 2017. Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele, cu a cărui soluționarea a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Au arătat, în esență, că luarea măsurii de suspendare se impune întrucât pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea se află înregistrat Dosarul penal nr. x/P/2017 ce are înrâurire hotărâtoare asupra faptei ce a determinat promovarea acțiunii de față, iar temporizarea rezolvării acțiunii civile până la soluționarea irevocabilă a cauzei penale este certificată și consacrată de prevederile art. 19 C. proc. pen., sens în care sunt și dispozițiile art. 28 C. proc. pen. privind autoritatea de lucru judecat. La termenul de judecată din data de 21 septembrie 2017, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., prin raportare la dispozițiile art. 244 1 C. proc. civ. Recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanța, în toate cazurile, se va pronunța prin încheiere, care poate ii atacată cu recurs, în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs, iar alin. (2) prevede că recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

Acest text de lege, care reglementează momentul până la care este primită exercitarea căii de atac, are în vedere toate încheierile "asupra suspendării judecării procesului", menționate în alin. (1) și explicitează care sunt acestea, respectiv: încheierile prin care s-a dispus suspendarea și încheierile prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului. Legiuitorul a prevăzut calea de atac a recursului, dar exercitarea acesteia este deschisă la momente diferite în raport de efectele pe care le produce admiterea, respectiv respingerea cererii de suspendare a judecății unei cauze. Încheierile de respingere și, respectiv, cele de admitere a cererii de suspendare a cursului judecării procesului, reglementate de Codul de procedură civilă, au efecte diferite.

Astfel, în cazul respingerii cererii de suspendare a judecării procesului, cursul judecății nu se întrerupe, în timp ce în cazul admiterii cererii, cauza se suspendă, fapt ce poate lăsa sub semnul incertitudinii, pentru un timp, judecarea procesului suspendat. Această reglementare nu contravine principiului constituțional al liberului acces la justiție și nici nu instituie vreo discriminare. Și într-un caz, și în celălalt, părțile interesate au posibilitatea de a exercita calea de atac a recursului sau, după caz, a apelului, fapt ce rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 244 1 , art. 282 alin. (2) și art. 299 C. proc. civ. Ceea ce diferă este numai momentul la care se poate exercita calea de atac.

Diferențierea soluțiilor legale pentru cele două cazuri are o premisă obiectivă, și anume, cea a efectelor diferite produse de încheierea de admitere a suspendării judecății și, respectiv, de respingere a suspendării cauzei. Diferența de tratament juridic în cele două cazuri rezultă din împrejurarea că, dacă se pronunță suspendarea, aceasta are ca efect imediat întreruperea cursului judecării cauzei, ceea ce poate întârzia foarte mult judecarea procesului care a fost suspendat. În atare situație, legiuitorul a avut în vedere înlăturarea posibilității de tergiversare a cauzei prin exercitarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de suspendare și, astfel, sporirea celerității în soluționarea pricinii, în scopul asigurării desfășurării normale a judecății.

În celălalt caz, când s-a respins suspendarea judecății, aceasta continuă, astfel încât nu se mai pune problema verificării într-o cale de atac a justificării suspendării. Principiul egalității și al nediscriminării, în strânsă corelare cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu are semnificația introducerii unei uniformizări a soluțiilor legislative, fiind posibilă aplicarea unor tratamente juridice diferite, în cazurile în care aceasta se justifică în mod obiectiv și rațional. În speță, însă, cursul judecății nu a fost întrerupt, fiind respinsă cererea de suspendare a judecății apelului. În raport de dispozițiile art. 282 alin. (2), 299 și 244 1 C. proc. civ. nu sunt supuse recursului încheierile interlocutorii de respingere a cererii de suspendare, care nu pot fi atacate decât odată cu fondul.

Prin urmare, Înalta Curte constată că încheierea de ședință din data de 18 mai 2017, prin care Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de suspendare a judecății în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs pe cale separată. Drept urmare, partea a tins la obținerea unei judecăți în afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit, întrucât principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Față de considerentele expuse, recursul declarat de pârâte este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtele SC A. SRL și SC A. SRL împotriva încheierii de ședință din data de 18 mai 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/271/2010*. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2017. Procesat de GGC - NN