ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1837/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1837/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2021
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, inițial pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 13 februarie 2013 sub dosar nr. x/2013, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 431.384,47 RON, cu titlu de despăgubire materială provenită din lipsurile de material lemnos constatate la controalele de fond efectuate în perimetrul suprafețelor de pădure pe care le avea în pază și administrare pârâtul, conform contractului individual de muncă nr. x/27.04.2010 și a fișei postului.
Prin sentința civilă nr. 208/LMA din 25 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2013 a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtul B..
A fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 4.500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, recalificat de instanță ca fiind recurs, reclamanta A., solicitând instanței admiterea căii de atac și, în principal, casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 419/R/2019 din 9 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea a admis recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinței civile nr. 208/LMA din 25 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2013, pe care a casat-o în parte cu privire la pretențiile reclamantei în sumă de 108.250,032 RON, aferente actelor de control nr. x din data de 13 noiembrie 2012, nr. 2477 din data de 7 octombrie 2011 și nr. 2318 din data de 18 octombrie 2012 și a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.
A fost menținută soluția autorității de lucru judecat cu privire la pretențiile reclamantei în sumă de 323.134,444 RON, aferente actului de control nr. 2604 din data de 26 noiembrie 2012.
Prin sentința civilă nr. 642/LMA din 8 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2013 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect pretenții, în limitele rejudecării stabilite prin decizia nr. 419/R/2019 din 9 decembrie 2019 a Curții de Apel Oradea.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 108.250,03 RON cu titlu de despăgubire materială provenită din lipsurile de material lemnos constatate la controalele de fond efectuate în perimetrul suprafețelor de pădure pe care le avea în pază și administrare conform contractului individual de muncă nr. x/27.04.2010 și a fișei postului, pretenții aferente actelor de control cu nr. x/13.11.2012, nr. 2477/07.10.2011 și nr. 2318/18.10.2012.
Au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul B. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 355/2020-R din 25 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul B., fiind obligat recurentul la cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 RON, în favoarea intimatei.
Împotriva acestei decizii, revizuentul B. a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia, cu consecința anulării deciziei civile nr. 355/2020-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2013.
Prin decizia civilă nr. 186/2021-R din 18 iunie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de către revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 355/2020-R din 25 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2013, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, în raport cu dispozițiile prevăzute de art. 324 C. proc. civ., rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Din cuprinsul capitolului II intitulat "Revizuirea hotărârilor" se desprind condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire care țin de obiect, legitimare procesuală ca revizuient, interes, motive, termene.
Dintre aceste condiții, Înalta Curte a luat în examinare termenul cererii de revizuire, astfel cum este stabilit în art. 324 C. proc. civ., potrivit căruia, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare, iar pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.
Din text se desprinde cu claritate faptul că, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), când hotărârile au fost date de instanțe de recurs, de la pronunțare, iar pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.
Observând decizia care constituie obiectul cererii de revizuire se constată că termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul în care ultima hotărâre este a instanței de recurs, curge de la pronunțarea acestei hotărâri.
Astfel, decizia civilă nr. 355/2020-R a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2013 - R la data de 25 noiembrie 2020, iar cererea de revizuire a fost formulată de revizuentul B. la 18 februarie 2021, dosar.
În acest context, se reține că cererea de revizuire formulată de revizuentul B. a fost depusă peste termenul de o lună, prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Așa fiind, Înalta Curte va da eficiență prevederilor evocate și va respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire declarată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 355/2020-R din 25 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013-R, în contradictoriu cu intimata A..
În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuentul B. la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei A., conform chitanței aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire declarată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 355/2020-R din 25 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013-R, în contradictoriu cu intimata A..
Obligă revizuentul la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2021.