ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1761/2021

Ședința publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22.01.2019 pe rolul Tribunalul Ilfov, sub nr. x/2019, reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat, pentru reclamanta A., obligarea pârâtei la plata sumei de 11.889 euro (echivalent RON la cursul B.N.R. din data plății) cu titlu de despăgubiri materiale; obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 euro (echivalent RON la cursul B.N.R. din data plății) cu titlu de despăgubiri morale și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere solicitate în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 132/2017, în cuantum de 0,2 % din despăgubirile datorate pentru fiecare zi de întârziere de la 10.12.2018 până la data plății efective, iar pentru reclamanta minoră B., obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale solicitate pentru decesul tatălui vitreg al reclamantei, reprezentate de o prestație periodică lunară în cuantum de 457 RON (actualizată anual cu rata inflației), până la împlinirea vârstei de 25 de ani, în vederea acoperirii necesarului material, pentru asigurarea existenței, educației, a dezvoltării individuale și profesionale a acestui copil; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale solicitate pentru decesul tatălui vitreg al reclamantei în cuantum de 200.000 euro (echivalent în RON la cursul BNR din data plății) și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere solicitate, în conformitate cu prevederile art. 21 din cadrul Legii nr. 132/2017, în cuantum de 0,2 % din despăgubirile datorate pentru fiecare zi de întârziere de la 10.12.2018 până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1946 din 13.06.2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A..

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei A. suma de 11.889 euro, echivalent în RON la data plății efective, reprezentând daune materiale, suma de 300.000 euro, echivalent în RON la data plății efective, reprezentând daune morale, precum și penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra despăgubirilor materiale și morale, de la data scadenței, 14.12.2018, până la data achitării efective a debitului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei B. suma de 200.000 euro, echivalent în RON la data plății efective, reprezentând daune morale, precum și penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra despăgubirilor morale, de la data scadenței, 14.12.2018, până la data achitării efective a debitului.

A fost respinsă cererea reclamantei B., având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 457 de RON, reprezentând prestație periodică lunară până la împlinirea vârstei de 25 de ani, ca neîntemeiată.

Pârâta C. S.A. a declarat apel împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 01.07.2019 și a sentinței civile nr. 1946 din 13.06.2019, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 1384 din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admis apelul pârâtei și schimbată, în parte, sentința civilă atacată, în sensul că: a fost obligată pârâta C. la plata către reclamanta A. a sumei de 12.740 RON, cu titlu de cheltuieli materiale și la plata a câte 25.000 euro, cu titlu de daune morale, către reclamantele A. și, respectiv, A.. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile apelate. Totodată, a fost admis apelul promovat împotriva încheierii de ședință din 01.07.2019, schimbată, în tot, încheierea menționată, în sensul admiterii cererii de îndreptare eroare materială, cu consecința înlăturării termenului "executorie" din conținutul dispozitivului sentinței civile apelate.

Reclamantele A. și A. au formulat cerere de îndreptare eroare materială, arătând că, în dispozitivul deciziei nr. 1384 din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, din eroare, s-a menționat că respectiva decizie are calea de atac a recursului în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin încheierea din 24 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială formulată de petente și îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 1348/14.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în sensul menționării caracterului definitiv al deciziei, în locul menționării căii de atac a recursului în termen de 30 zile de la comunicare.

Împotriva deciziei civile nr. 1384 din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs pârâta C. S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor-reclamante la 06 aprilie 2021, așa cum atestă dovada de înmânare aflată la dosarul de recurs.

Intimații-reclamanți, prin întâmpinarea depusă la dosar la 15 aprilie 2021, aflată la dosar, au invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, arătând, pe de o parte, că decizia atacată este definitivă, iar, pe de altă parte, că dezvoltarea motivelor de recurs invocate de către recurenta-pârâtă nu se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Pe fondul recursului, intimații-reclamanți au solicitat respingerea căii de atac și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La 23 aprilie 2021, conform dovezii de transmitere prin e-mail aflată la dosar, întâmpinarea a fost comunicată recurentei; recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 și care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1384 din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor, întrucât pretențiile deduse judecății sunt pretinse de terții vătămați de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie și care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător și intervenientul forțat.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 22 ianuarie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

În temeiul dispozițiilor art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 și art. 453, coroborat cu art. 451 din același cod, o va obliga pe recurenta-pârâtă să plătească suma de câte 3.000 RON fiecărui reclamant-intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1384 din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească suma de câte 3.000 RON fiecărui reclamant-intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2021.