ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1737/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 26 noiembrie 2019 reclamata A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. C., B. S.R.L., D. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtelor S.C. B. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. la plata în solidar a sumei de 4.230.576 Euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a bunului imobil teren - denumit generic "Cariera Radnuța" aflat în proprietatea S.C. A. S.R.L..

B.Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 244 din 31 iulie 2020, Tribunalul Argeș a respins cererea de renunțare la judecată ca nefiind formulată de către o persoană cu mandat special de renunțare; a disjuns capătul de cerere în ceea ce o privește pe pârâta S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar CII E. și C. și a dispus suspendarea în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006; a respins acțiunea reclamantei în ceea ce o privește pe pârâta D. S.R.L. ca neîntemeiată; a obligat reclamanta la 500 RON cheltuieli de judecată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva sentinței Tribunalului Argeș a declarat apel A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar-societăți profesionale în insolvență, asociate prin contract F. și G. solicitând: admiterea acestuia, modificarea sentinței, în sensul de a se lua act de renunțarea la judecată formulată la instanța de fond; modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată; modificarea considerentelor hotărârii în sensul înlăturării celor privind constatarea rezoluțiunii contractelor de vânzare-cumpărare prin decizia nr. 1208/2013.

D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia nr. 50/A - Com din 28 ianuarie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 244 din 31 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Argeș.

E. Considerentele instanței de apel.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut în esență următoarele:

Art. 406 alin. (4) C. proc. civ. prevede că dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate, sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți, or, un asemenea acord lipsește în ceea ce o privește pe pârâta B. S.R.L..

Renunțarea din fața instanței de fond a fost formulată raportat la ansamblul cererii, fără distincție între părțile pârâte, chemate să răspundă solidar și anterior disjungerii cererii referitoare la B. S.R.L..

În prezenta cauză, părți au rămas reclamanta A. S.R.L. și pârâta D. S.R.L., obiectul pretenției formulate fiind exclusiv obligarea la plata contravalorii lipsei de folosință a bunului imobil.

Prin decizia nr. 1208 din 10 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2012 a fost confirmată tranzacția părților (B. S.R.L. și A. S.R.L. prin administrator judiciar), în care acestea au arătat că nu mai au nicio pretenție reciprocă materială, financiară sau de orice altă natură, urmare a denunțării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2011 și a contractului nr. x/2011, ce a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea Carierei Rădnuța din localitatea Lipova județul Arad, la solicitarea B. S.R.L. conform adresei nr. x din 30 octombrie 2012.

A interpreta în prezent această hotărâre, susținându-se, pe de o parte, că denunțarea contractului nu putea opera în temeiul notificărilor transmise de către B. la 3 august 2012 și 5 august 2012, față de considerentele deciziei nr. 377/2018 a Curții de Apel Brașov, echivalează cu tendința de înlăturare a efectelor deciziei nr. 1208/2013, aspect care nu poate fi primit, cu atât mai mult cu cât o asemenea concluzie nu rezultă nici din considerentele deciziei nr. 377/2018.

Curtea de Apel Brașov a reținut că până la momentul pronunțării deciziei nr. 1208/2013 o instanță de judecată nu constatase intervenită rezoluțiunea contractului, rezultând astfel că aspectul în discuție a fost lămurit cu ocazia soluționării dosarului asociat a39.

Dacă ulterior emiterii încheierii de certificare autentificată nr. x și operațiunilor efectuate în cartea funciară în baza acesteia, au fost pronunțate hotărâri judecătorești care produc efecte asupra situației juridice dintre părți, aceste efecte nu pot fi supuse analizei în cauza nr. 4815/109/2013*, instanța nefiind învestită cu verificarea lor mai mult decât în sfera puterii de lucru judecat/autorității de lucru judecat.

Instanța a constatat că prin confirmarea tranzacției dintre părți nu se poate influența soluția din cauza menționată, întrucât încheierea nr. 616/2013 este anterioară, fiind analizate cauzele de nulitate invocate față de acest act iar nu față de notificări.

Curtea a reținut că argumentele din cererea de apel referitoare la valoarea și efectele deciziei nr. 377/2018 în raport de prezenta cauză nu pot fi primite, neputându-se constata că instanța a reținut în această cauză valabilitatea contractului, înlăturând efectele deciziei nr. 1208/2013.

Faptul că această din urmă decizie confirmă o tranzacție și, pe cale de consecință, nu se bucură de autoritate de lucru judecat, nu constituie un motiv suficient pentru admiterea apelului, în condițiile în care nu se are în vedere acest efect al hotărârii judecătorești, tribunalul referindu-se la opozabilitatea deciziei, care a confirmat rezoluțiunea contractului. Motivarea primei instanțe reține că hotărârea nr. 1208/2013 a Curții de Apel Craiova nu este contrazisă de decizia Curții de Apel Brașov nr. 377/2018, prin aceasta fiind clarificate numai aspecte cu privire la proprietate, astfel că nu se poate constata conferirea efectului prevăzut de art. 1201 C. civ. anterior.

Instanța de apel a concluzionat că susținerile din apelul A. nu pot fi primite.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar - societăți profesionale de insolvență asociate prin contract F. și G. și a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se rată următoarele:

Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, cât și autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate anterior între părțile din prezenta cauză.

În opinia instanței de apel, considerentele deciziei de expedient nr. 1208/2013 pronunțată în condițiile art. 271 - 273 C. proc. civ. au autoritate de lucru judecat.

În ipoteza în care contractul nr. x din 20 ianuarie 2011 și nr. 86 din 27 ianuarie 2011 ar fi încetat conform notificărilor nr. x din data de 3 august 2012 și nr. 634 din data de 5 august 2012, S.C. B. nu avea un drept de creanță împotriva S.C. A. S.R.L. ci avea doar dreptul de a primi de la S.C. A. S.R.L. bunurile ce au făcut obiectul contractului nr. x din 20 ianuarie 2011 și obiectul contractului nr. x din 27 ianuarie 2011 precum și reținerea sumelor primite în contul prețului până la acea dată.

Decizia nr. 377 din 28 martie 2019 prin care s-a dispus anularea încheierii nr. 616/2013 prin care s-a constatat rezoluțiunea contractului nr. x din 27 ianuarie 2011 a confirmat în mod direct valabilitatea contractului.

Motivarea instanței de apel încalcă normele de drept material aplicabile în cauză, respectiv cele ale art. 36 din Legea nr. 85/2006, art. 64, art. 67 alin. (1) și (3) din aceeași lege.

În cauză sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motivarea instanței de apel se raportează exclusiv la calitatea de proprietar invocată de S.C. A. S.R.L. asupra terenurilor pentru care se solicită lipsa de folosință, fără a se analiza susținerile și în ceea ce privește dreptul de folosință a carierei invocat de către S.C. D. S.R.L..

Recurenta apreciază că în cauză sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Prin hotărârea instanței de apel a fost încălcată autoritatea de lucru judecat cu privire la dreptul de proprietate al S.C. A. S.R.L. asupra bunurilor imobile pentru care s-a solicitat lipsa de folosință în prezenta cauză, rezultată din hotărârile anterior pronunțate.

Hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei. În acest sens, instanța de apel a apreciat faptul că S.C. B. S.R.L. deține dreptul de proprietate asupra terenurilor a căror lipsă de folosință s-a solicitat în prezenta cauză.

În ceea ce privește solicitarea de modificare a considerentelor hotărârii recurate, se impune a se observa faptul că motivarea instanței de apel este în totală contradicție cu hotărârile judecătorești pronunțate anterior între S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. cu privire la dreptul de proprietate asupra terenurilor.

Se solicită admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În subsidiar, se solicită casarea hotărârii și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii acțiunii și, în subsidiar, modificarea considerentelor hotărârii instanței de fond, în sensul înlăturării considerentelor privind constatarea rezoluțiunii contractelor de vânzare-cumpărare prin decizia nr. 1208/2013.

G. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În primul rând, în ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L., aceasta urmează a fi respinsă, din analiza motivelor de recurs invocate reiese faptul că acestea se încadrează în dispozițiile legale care prevăd motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "Casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Instanța de apel a respectat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. arătând în cadrul considerentelor hotărârii, obiectul cererii și susținerile părților, expunerea situației de fapt și de drept pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În realitate, recurenta critică hotărârea din perspectiva administrării probatoriului și a interpretării date de instanța de apel hotărârilor judecătorești de care au uzat părțile în litigiu. Hotărârea recurată prezintă în mod explicit argumentele pe care le-a avut în vedere raportat la considerentele respectivelor decizii.

Obligația de motivare a unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns al argumentelor fundamentale, al acelora care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Recurenta susține că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, însă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prevăd ca hotărârea să cuprindă numai motive străine de natura cauzei, ceea ce nu este cazul hotărârii recurate.

Așa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. "casarea unor hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat". Noțiunea de proces echitabil presupune și faptul că dezlegările definitive date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale și a reducerii încrederii justițiabililor în sistemul judiciar.

În cauză nu s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, instanța de apel analizând acest aspect.

Astfel, decizia nr. 1208 din 10 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a statuat definitiv și irevocabil la momentul respectiv, faptul că actul părților a fost desființat (rezoluțiunea a operat de drept și nicidecum la inițiativa administratorilor judiciari), că acesta nu mai produce efecte și că părțile nu mai au nicio pretenție reciprocă, inclusiv în ceea ce privește declarațiile de creanță făcute de B. S.R.L. în procedura insolvenței A..

Prin sentința nr. 623 din 8 noiembrie 2017, Tribunalul Specializat Mureș a respins acțiunea formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L., prin lichidatorii judiciari, având ca obiect acțiunea în constatare prin care aceștia au solicitat să se constate nelegalitatea și ineficiența juridică a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 20 ianuarie 2011 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 ianuarie 2011.

Această sentință a rămas definitivă prin decizia nr. 375/2018 pronunțată de Curtea de Apel Mureș care a respins recursul declarat de lichidatorii judiciari ai debitoarei A. S.R.L..

Prin decizia nr. 377/2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2013 s-a dispus repunerea părților în situația anterioară actului constatat nul, respectiv încheierea notarială din 12 martie 2013, încheiere prin care s-a constatat îndeplinită condiția pactului comisoriu de gradul IV și deci, a rezoluțiunii de plin drept a contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul în litigiu.

Efectele rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare analizat nu au operat în temeiul încheierii notariale desființată de Curtea de Apel Brașov, ci în temeiul hotărârii judecătorești de confirmare a tranzacției, respectiv decizia nr. 1208/2013.

Încheierea nr. 616/2013 este anterioară deciziei privind confirmarea tranzacției.

Prin decizia nr. 377/2018 nu s-a reținut valabilitatea contractului, acesta neconstituind obiectul acțiunii și nu s-au înlăturat efectele deciziei nr. 1208/2013.

În mod corect s-a reținut de către instanța de apel că hotărârea nr. 1208/2013 a Curții de Apel Craiova nu este contrazisă de decizia Curții de Apel Brașov nr. 377/2018, prin aceasta fiind clarificate numai aspecte cu privire la proprietate, astfel că nu se poate constata conferirea efectului prevăzut de art. 1201 C. civ. anterior.

Pentru a se reține efectul extinctiv al lucrului judecat trebuie să existe identitate de părți, de obiect și de cauză.

Din punct de vedere al autorității de lucru judecat, interesează cauza cererii de chemare în judecată (causa debendi), care reprezintă fundamentul juridic al acesteia (temeiul cererii) și care este distinctă de cauza acțiunii (causa petendi), prin care se poate înțelege scopul urmărit de partea care declanșează o procedură judiciară sau administrativă. Însă fundamentul raportului juridic litigios nu se poate rezuma doar la temeiul de drept al acțiunii, ci acest fundament este reprezentat de actul sau faptul juridic invocat în cererea de chemare în judecată, iar acest act sau fapt juridic trebuie coroborat cu reglementarea legală incidentă în speță, adică trebuie coroborat cu temeiul de drept.

Este de reținut faptul că în cazul hotărârilor de expedient soluția aparține practic, părților, învoiala părților urmând să alcătuiască dispozitivul hotărârii. Prin tranzacția față de care Curtea de Apel Craiova a pronunțat o hotărâre de expedient, respectiv decizia nr. 1208/2013, s-a statuat cu privire la drepturile și obligațiile părților, care au legătură cu aceste contracte.

Înscrisurile consecutive în cartea funciară cu privire la hotărârile pronunțate între părți, inclusiv din perspectiva radierii notării hotărârii nr. 1208/2013 a Curții de Apel Craiova au constituit obiect al unor litigii în care instanțele au fost învestite cu plângeri împotriva încheierilor de carte funciară. În niciunul dintre aceste litigii nu s-a ajuns la o altă concluzie cu privire la contractul nr. x/2011.

Prin decizia nr. 229 din 4 martie 2021 a Curții de Apel Brașov s-a reținut că prin intermediul deciziei a cărei lămurire se solicită, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară celei înscrise prin actul constatat nul, respectiv radierea pârâtei și reînscrierea corelativă a reclamantei în calitate de proprietar, aceste aspecte vizând exclusiv operațiuni de carte funciară, fără să se pună în discuție posesia asupra imobilului. Pentru aceste considerente se impune respingerea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 377/2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

Așa fiind în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Motivul arătat presupune că instanța de fond a recurs la texte de lege aplicabile speței, dar le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, sau le-a aplicat greșit.

Recurenta susține că s-au încălcat normele de drept material aplicabile în cauză, respectiv cele ale art. 36 din Legea nr. 85/2006, art. 86, art. 64 și art. 67 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006.

Aceasta deoarece în motivarea hotărârii recurate s-a reținut că înscrierea S.C. B. S.R.L. în tabelul de creanțe întocmit împotriva averii debitoarei S.C. A. S.R.L. s-a făcut în vederea respectării termenelor specifice procedurii insolvenței și nu echivalează cu recunoașterea din partea S.C. B. S.R.L. că respectivul contract este activ.

Instanța de apel nu a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. La 23 august 2012, data deschiderii procedurii de insolvență asupra averii debitoarei S.C. A. S.R.L., nu se statuase asupra denunțării contractului printr-o hotărâre judecătorească.

Pe de altă parte, cadrul procesual în prezentul litigiu a fost restrâns în sensul că cererea împotriva pârâtei B. S.R.L. a fost disjunsă, fiind constituit dosar separat în care s-a dispus suspendarea în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Așadar, în prezenta cauză nu se pune problema aplicării dispozițiilor art. 36 din Legea insolvenței.

De altfel, în cauză nu sunt aplicabile în nici un fel dispozițiile Legii nr. 85/2006, astfel încât nu se poate pune problema încălcării normelor de drept material din această lege, respectiv art. 86, art. 64 și art. 67 alin. (1) și (3), așa cum susține recurenta.

Față de toate aceste considerente, reținând că în cauză nu sunt motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar - societăți profesionale de insolvență asociate - F.. și G.. împotriva deciziei nr. 50/A-COM din 28 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 2.820,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 septembrie 2021.