ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1721/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub numărul x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 129.251,73 de RON, cu titlu de contravaloare facturi fiscale, la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenței până la data plății efective, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1270, art. 1516 și urm. C. civ.

Prin sentința civilă nr. 165 din 22 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate de către pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Bistrița.

În esență, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că din interpretarea art. 107 alin. (1) C. proc. civ., pentru cererea de obligare a pârâtei la plata unei sume de bani, competența teritorială revine instanței în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei, în cazul în care aceasta este o persoană juridică. Întrucât sediul pârâtei se află in municipiul Bistrița, acțiunea trebuia introdusă la Judecătoria Bistrița.

S-a mai constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile legale privind alegerea de competență, deoarece conform art. 21 alin 1 din Contractul încheiat între părți:"Prezentul Contract va fi guvernat de legea română și orice litigii legate de el vor fi soluționate exclusive de instanțele din București. Părțile renunțând la dreptul de a se adresa altor instanțe", această clauză neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 126 C. proc. civ. deoarece nu indică în mod expres care instanță, dintre cele 6 situate în Municipiul București este cea pe care părțile au ales o pentru soluționarea litigiilor.

De asemenea, a reținut instanța, părțile nu au precizat niciun element prin care să poate fi identificată o anumită instanță din municipiul București, precum sediul reclamantei sau locul executării obligațiilor. Într-o asemenea situație, voința părților de a proceda la alegerea unei instanțe este neclară, iar instanța nu poate proceda la interpretarea clauzei de la art. 21 prin raportare la alte elemente, neprevăzute în mod expres.

Totodată, s-a reținut că nu se poate susține că prin art. 21 din contract a avut loc o alegere de competență în favoarea tuturor instanțelor din București întrucât, după cum s-a arătat, clauza reglementată de art. 126 C. proc. civ. trebuie să aibă un conținut clar și expres, din care să reiasă o anumită instanță competentă, iar nu multiple.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Judecătoriei Bistrița.

La termenul de judecată din 07.06.2021, instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Bistrița în soluționarea prezentului dosar, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 1216 din 22 iunie 2021, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În esență, Judecătoria Bistrița a reținut că prin cererea de chemare în judecată, formulată în cauză, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la despăgubiri, ca urmare a unor produse livrate de reclamantă în baza contractului de distribuție de produse de îngrijire.

Instanța a reținut că la art. 21 din contract părțile au stipulat că orice litigii legate de contract vor fi soluționate exclusiv de instanțele din București, părțile renunțând la dreptul de a se adresa altor instanțe.

Totodată, reține dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ.:, "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece (subl. ns.), în afară de cazul când această competență este exclusivă". Astfel, în procesele privitoare la bunuri sau alte drepturi de care părțile pot dispune și unde legea nu stabilește o competență teritorială exclusivă, se poate proceda la întocmirea unei convenții de alegere a instanței competente.

Părțile au ales în mod exclusiv prin acordul lor de voință faptul că se vor adresa doar instanțelor din București și chiar dacă nu au nominalizat în mod expres cărei instanțe din București, în speță devin aplicabile dispozițiile art. 116 C. proc. civ., reclamanta având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, aceasta introducând cererea la Judecătoria Sectorului 1 București, instanța apreciind că această interpretare este în acord cu voința părților care au ales exclusiv competența instanțelor din București.

Mai reține instanța, în măsura în care s-ar da eficiență dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ar însemna să fie nesocotită voința părților, privind alegerea instanței în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Din aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Bistrița, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței că procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Înalta Curte constată că prin art. 21 din Contractul de distribuție încheiat între părți, acestea au stabilit că " Prezentul Contract va fi guvernat de legea română și orice litigii legate de el vor fi soluționate exclusive de instanțele din București, Părțile renunțând la dreptul de a se adresa altor instanțe".

Așadar, părțile au convenit ca litigiile privitoare la raportul juridic obligațional dintre acestea să fie soluționate de o altă instanță decât cea competentă teritorial potrivit legii.

Întrucât competența de soluționare a litigiului de față nu este una exclusivă, ci alternativă, clauza atributivă de competență în temeiul căreia reclamanta a introdus acțiunea la Judecatoria Sectorului 1 București, își produce efectele în cauză, iar sesizarea acesteia a fost făcută în acord cu alegerea de competență a părților stabilită prin clauza inserată la art. 21 din contract, care derogă de la regula de drept comun.

Pe cale de consecință, date fiind dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. și cele ale art. 116 din același Cod, rezultă că prin sesizarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanta și-a exercitat dreptul de alegere a instanței competente teritorial în acord cu clauza de la art. 21 din contractul încheiat între părți.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2021.