ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1690/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 252-258, 563-566, 703-712 din C. proc. civ., Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentința civilă nr. 1095/2017 din 23 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș, invocată de pârâtă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, invocată de pârâtă și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Ialomița.

Cauza a fost înregistrată la 16 mai 2017 pe rolul Tribunalului Ialomița, secția Civilă, sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 857/F din 8 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului A..

În cuprinsul cererii, reclamantul a solicitat restrângerea capetelor acțiunii, de la patru, la unul, respectiv recunoașterea celor 70 de acțiuni deținute de reclamant la fosta societate C. S.A., care urmau să fie transferate odată cu vânzarea activelor. Urmare a restrângerii capetelor de cerere, reclamantul a redus suma solicitată cu titlu de despăgubiri, de la 7500 RON, la 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 21 decembrie 2017, recurentul-reclamant a depus la dosar motivarea recursului, care reprezintă o copie fidelă a cererii de apel, fiind prezentată situația de fapt a litigiului și nemulțumirea reclamantului cu privire la soluțiile pronunțate în cauză.

În cuprinsul recursului, reclamantul a susținut, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, întrucât intimata B. S.A. este continuatoarea fostei societăți C. S.A., funcționând la aceeași locație, cu aceleași mijloace de producție și cu păstrarea obiectului de activitate. Totodată, recurentul a învederat că, în absența unei legi sau hotărâri judecătorești de anulare a acțiunilor deținute de către reclamant la C. S.A., cererea de recunoastere a acțiunilor deținute la societatea B. S.A. este întemeiată.

În accepțiunea recurentului, valoarea unei acțiuni este reprezentată de valoarea activelor minus datoriile, împărțită la numărul de acțiuni.

În consecință, s-a solicitat desființarea hotărârii atacate, cu consecința despăgubirii reclamantului cu suma de 200 RON și obligării intimatei B. S.A. de a îl include pe reclamant pe lista acționarilor, cu un număr de 70 de acțiuni.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, la data de 8 decembrie 2017.

La data de 6 februarie 2018, intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant și menținerea deciziei instanței de apel, ca fiind legală și temeinică.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 mai 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, recurentul depunând punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul art. 520 alin. (4) din C. proc. civ.

Având în vedere referatul întocmit la 22 aprilie 2021 potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, prin rezoluție s-a stabilit termen la 14 septembrie 2021.

La termenul din 14 septembrie 2021, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 din C. proc. civ., a reținut următoarele:

Art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" iar, potrivit art. 486 alin. (3) din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancționată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Prin urmare, controlul judiciar exercitat pe calea recursului nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea situației de fapt și a probelor administrate în cauză rămân în atribuția exclusivă a instanțelor de fond, ca instanțe devolutive.

În cauză, motivele de recurs nu cuprind critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest sens, se constată că recursul declarat este o copie fidelă a motivelor de apel fiind prezentată situația de fapt a litigiului, precum și nemulțumirea reclamantului cu privire la aprecierea probelor și soluțiile pronunțate de instanțele de fond, fără însă a prezenta argumente din care să rezulte că analiza instanței de apel nu corespunde normelor legale incidente.

Mai mult, aprecierea situației de fapt și a probelor administrate, sunt critici de netemeinicie, prin care nu se identifică dispoziția legală care să fie criticată sub aspectul încălcării sau a greșitei aplicări de către instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

De asemenea, simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte, reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, constată că argumentele recurentului nu vizează aspecte de nelegalitate și nu pot fi examinate prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., de strictă interpretare, sub sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să atragă aplicarea art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1936A/2017 din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1936A/2017 din 3 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.