ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1687/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 februarie 2019, tribunalul a luat act de transmiterea convențională a calității de parte reclamantă de la A. S.R.L. la C..

Prin sentința civilă nr. 1227 din 14 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, s-a respins acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată.

Prin încheierea din 10 martie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a declinat competența soluționării apelului în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

Prin decizia nr. 229/A-C din 16 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă și a fost obligată la plata cheltuielor de judecată în cuantum de 3.728,66 RON.

Prin încheierea din 22 septembrie 2020, urmare cererii formulate de intimatul-parat, a fost îndreptata eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei nr. 229/A-C din 16 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitesti, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal, în dosarul nr. x/2018, în sensul ca s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecata la suma de 7.457 RON, reprezentând onorariu apărator după reducere.

Totodată, recurenta-reclamantă a formulat, în subsidiar, cerere de repunere în termen, susținând că decizia recurată nu i-a fost comunicată, luând cunoștință de aceasta de pe portalul instanțelor de judecată.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a susținut că acordarea cheltuielilor de judecata s-a facut cu nesocotirea dispozitiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., chitanțele de plata a onorariului de avocat neavând legătură cu contractul de asistență juridica încheiat de pârât pentru faza procesuală a apelului.

Împotriva aceleași decizii, la 7 august 2020, pârâtul B. a formulat recurs arătând că decizia atacată este nelegală sub aspectul cheltuielilor de judecata la care a fost obligată reclamanta, în sensul că acestea nu au fost acordate în totalitate, respectiv în cuantum de 11.185,90 RON.

Recurentul-pârât a învederat că în considerentele deciziei atacate nu se regăsesc motivele privind reducerea onorariului de avocat.

În drept, recurentul-pârât a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, la data de 12 octombrie 2020.

La data de 22 octombrie 2020 recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, în temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. civ., atașând și declarația notarială în dovedirea acestei cereri.

La 3 decembrie 2020, recurentul-pârât a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivitații recursului formulat de reclamantă, arătând că nu sunt justificate argumentele acesteia privind repunerea în termenul de declarare a recursului întrucât nu au fost depuse înscrisuri care să justifice această cerere, și exceptia nulitatii recursului, susținând că nu sunt formulate critici de nelegalitate. De asemenea, recurentul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

La 7 decembrie 2020, recurenta-reclamantă a depus întampinare prin care a invocat excepția tardivității, arătând că recursul pârâtului a fost declarat peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 485 din C. proc. civ., și exceptia nulitatii, susținând că nu sunt formulate critici de nelegalitate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 martie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, recurenta-reclamantă formulând punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 14 septembrie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, urmează a lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta C. împotriva deciziei nr. 229/A-C din 16 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I din C. proc. civ. "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că, prin cererea depusă la 22 octombrie 2020, recurenta-reclamantă a solicitat instanței să ia act de renunțarea sa la judecata recursului.

Prin urmare, manifestarea expresă de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac exercitate, reprezintă un act de dispoziție formulat în termeni lipsiți de echivoc și care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil potrivit art. 9 din C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta C. împotriva deciziei nr. 229/A-C din 16 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Referitor la recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 229/A-C din 16 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte în complet filtru, a luat în examinare cu prioritate excepția nulității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., a reținut următoarele:

Prin motivele de casare invocate, recurentul critică modul de aplicare a dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., privind cuantumul cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, acordat de instanța de apel, în sensul că în mod greșit instanța a redus onorariul de avocat.

Înalta Curte arată că verificarea cuantumului cheltuielilor de judecată prin prisma dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. presupune examinarea aspectelor ce țin de temeinicia modului de soluționare a acestui capăt de cerere accesoriu, procedură care excedează controlului de legalitate specific recursului.

Totodată, va avea în vedere Decizia nr. 3 din 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 181 din 5 martie 2020.

Astfel cum s-a statuat prin această decizie, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de apel s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecință, neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancționată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Regula privind legalitatea căilor de atac instituită prin dispozițiile constituționale presupune ca mijloacele procesuale prin care poate fi atacată hotărârea judecătorească să fie cele prevăzute de lege și, totodată, ca execitarea acestora să fie efectuată în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de considerentele precedente, instanța supremă reține și că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac a recursului.

Prin urmare, recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să atragă aplicarea art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 229/A-C din 16 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta C. împotriva deciziei nr. 229/A-C din 16 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Anulează recursul declarat de pârâtul B. împotriva aceleași decizii.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.